Locuiesc pe o insulă fără nume alături de mii de păsări, animale și melci. Aici vremea e întotdeauna frumoasă și uneori primesc și oaspeți. Îmi petrec timpul într-o cabană decorată cu flori și găsesc întotdeauna câte ceva interesant de făcut. Insula și cabana mea nu au ușă. De aceea poți intra și tu. Ești bine-venit dacă știi să visezi, sa împarți, să cânți.
Lectura cărții pentru copii Insula mea, scrisă de Stéphanie Demasse-Pottier și ilustrată de Seng Soun Ratanavanh, revelează cititorului o nouă perspectivă asupra copilăriei, asupra copilului și asupra trăirilor sale lăuntrice. Din acest punct de vedere, insula își depășește condiția de simplu spațiu al bucuriilor copilărești. El devine, prin comuniunea fetiței cu totul înconjurător, o reflecție a sufletului copilului, a lumii sale interioare. Candoarea, dragostea și bucuria copilului pot transforma un loc într-un tărâm paradisiac.
În plus, oferindu-ne imaginea activităților desfășurate de fetiță pe insulă, autoarea ne obligă să ne întoarcem privirea către lucrurile simple, dar cu adevărat importante; să dăm valoarea cuvenită frumuseții autentice a vieții. De exemplu, prin gestul fetiței de a-și primi oaspeții și de a mânca împreună cu aceștia din veselă de plastic înțelegem sensul real al întâlnirii cu aproapele.
Prin menționarea faptului că insula și cabana nu au uși autoarea înlesnește conectarea cititorului la lumea textuală. Copiii sunt îndemnați să-și păstreze statutul privilegiat neîncetând a cânta, a dărui, a visa. Pentru adulți, însă, aceste verbe devin cheia necesară pentru a (re)pătrunde în universul copilăriei și pentru a înțelege valențele sufletului de copil.
Ilustrațiile artistei Seng Soun Ratanavanh reprezintă contopirea a două planuri. Observăm, pe de o parte, un context conturat explicit – păsări, flori, melci, animalele de pe insulă. Alături de acesta este schițat un plan al imaginarului care testează tocmai capacitatea lectorului de a visa, de a crea. Fiecare scenă ilustrată conține o inserție de linii punctate roșii. Unitatea acestora coagulează o imagine sugestivă pentru perspectiva de ansamblu. Asemenea autoarei, și ilustratoarea face cititorul părtaș la crearea unui univers integrator al inocenței, al copilăriei.
Alte recenzii de la Stéphanie Demasse-Pottier:
