Snobismul pare să fi existat, deși sub forme atenuate, încă din ziua de luni a primei săptămâni după ce Dumnezeu a creat Universul.
Multă vreme snobul a visat să se apropie de ceea ce lumea considera a fi clasa superioară, nobilimea, pentru a împărtăși superioritatea intrinsecă a acestui grup și pentru a putea, la nevoie, să îi privească de sus pe cei care nu fac parte din respectiva categorie.
Cartea lui Frederic Rouvillois, intitulată Istoria snobismului, prezintă, într-o manieră bine documentată, cu un iz ușor comic, imaginea snobului etern, caracterizat din toate punctele de vedere: de la literatură, istorie, modă, filosofie, arte plastice și până la muzică.
Cu alte cuvinte, discutăm în acest caz despre o prezentare a încercărilor ființei umane de a fi cine nu este și, probabil, nu va fi niciodată, prin abordarea de exemple ale diverselor personalități marcante care se încadrează în această categorie.
Bineînțeles, Cleopatra este o excepție de la regulă: dintr-o singură sorbitură, a înghițit cea mai scumpă băutură din lume și, neîndoielnic, una dintre cele mai oribile la gust. Cleopatra este o excepție, deoarece se plasează, în mod firesc, dincolo de snobism, care se caracterizează prin exagerări și îndrăzneli prin definiție limitate, dacă nu chiar timide. Totuși, gestul reginei îndrăgostite ne dă prilejul de a pune o întrebare decisivă: ce este atât de valoros încât nu are preț și este obligatoriu și snob? De fapt, totul depinde de unghiul din care privim, dar și de ce…mâncăm.
Că veni vorba de mâncare, în carte, autorul prezintă, într-un capitol distinct, intitulat Snobismul gastronomic, toate elementele ce țin de arta culinară și de locurile cultului( În Franța, legenda caviarului începe mai degrabă prost.)
Apropo, dacă nu știai, între anii 1920- 1930, după Primul Război Mondial, practic, pentru snob nu mai exista această problemă de a avea sau nu o mașină. Atunci, a devenit de neconceput să nu ai o mașină! Sună cunoscut? Căci mie mi se pare că istoria se repetă, dacă vei trage puțin cu ochiul pe fereastră!
Alte recenzii de la Frederic Rouvillois:
