Giancarlo Bosetti este un ziarist italian contemporan foarte cunoscut, care a avut marele privilegiu de a intervieva două mari personalități ale ultimilor 50 de ani în ceea ce privește importanța lor în formarea opinei publice cu privire la problemele sociale, politice și economice ale lumii în care trăim, Robert Dahl și Karl Popper. E foarte posibil ca aceia dintre voi care citiți acum aceste rânduri să fii căutat intenționat în imensa lume virtuală ceva legat de cele trei personalități amintite mai sus, și asta înseamnă că aveți idee despre ce vorbesc, cum e posibil șă să citiți dintr-un accident această recenzie și sper că astfel veți aduce un mic plus culturii voastre generale.
Ziaristul italian a publicat în Italia Lecția acestui secol fix cu doi înainte de moartea lui Karl Popper, adică în 1992. Este tradusă și în română de către Florin Dumitrescu ( altul decât chef-ul de la o emisiune culinară ). Cartea are reproduse două conferințe despre statul democratic și libertate și o sesiune mai lungă de interviuri pe care Karl Popper a acordat-o ziaristului la Londra.
Seria de interviuri a fost structurată pe cinci capitole care sunt de fapt tot atâtea teme esențiale pentru filozofia politică a lui Karl Popper și care au fost evidențiate în urma întrebărilor pe care Bosetti și-a dorit foarte mult să le pună unui filozof capabil să analizeze evenimentele de după 1989 din Europa de Est. Așadar Popper a răspuns în stilul caracteristic cu mare amabilitate ziaristului la întrebări legate de comunism și căderea lui, evenimentele din 1962, Hrușciov , război, statul de drept și importanța educației copiilor.
Poate că ar fi trebuit să încep recenzia avertizîndu-vă pe aceia dintre voi care nu sunteți familiarizați cu istoria sau politica că, Popper a fost un mare inamic al comunismului și l-a criticat pe Marx toată cariera lui; și ca un detaliu mai personal, nu a putut suferi niciodată televiziunea cum de altfel declară și în interviul din carte, nu a avut vreodată televizor în casa lui.
Cât despre cele două conferințe redate cu exactitate în carte de către Bosetti, prima este mai amplă aducînd în discuție zece puncte care poartă cititorul prin istoria umanității. Conferința începînd cu evocarea lumii antice și apariția democrației, continuă cu statul de drept, apoi urmează drepturilor minorităților, birocrația civilă și militară. În partea care amintește de societatea care exista în Atena cam pe la 500 î.Cr, sunt foarte interesante paginile referitoare la apariția pentru prima dată a negoțului de carte, de ce și pentru ce plăteau atenieni bani grei să citească ce se scria acum mai bine de două mii de ani.
A doua conferință despre liberatate și responsabilitate intelectuală este o veritabilă mini lecție de istorie a orânduirii politice cu accente la finalul ei, pe viitor mai bine spus pe faptul că viitorul depinde de noi și de felul cum vedem fiecare dintre noi lumea.
Cum scriam și la începutul recenziei, Lecția acestui secol nu este o carte exclusiv scrisă pentru inițiații în politica și/sau filozofie, este pentru oricine dorește să afle mai mult despre contextul creat in 1989 peste tot în Europa dar și despre ce a fost din punct de vedere istoric și politic lumea în care noi trăim acum și cum se întrevede viitorul generațiilor de după noi.
