Să vă vorbesc despre Ionel Teodoreanu nu e lucru ușor, pentru că nici el nu este un tip simplu. Este profund și observator atent și iubitor de psihic uman întortocheat și ascuns, și știe să învârtă cuvintele într-un mod atât de firesc încât e greu să nu cazi pradă farmecului magic al scriiturii sale din care e evident că durerea și dragostea neîmpărtășită și-au făcut loc în viața lui.
L-am citit mică fiind și am cunoscut-o pe Olguța, l-am citit și după ce am crescut și am cunoscut o fată din Zlataust, m-a convins că e original și curajos. Mi-a oferit momente magice în copilărie și momente de meditație și reflexie la maturitate.
Pe Lorelei n-o cunoșteam, dar am auzit de ea de multe ori și chiar dacă povestea o cunoșteam în linii mari ca toată lumea, tot eram curioasă. N-aveam dubii că nu-mi va plăcea. Nu m-a dezamăgit, din contră. A reușit să-mi desfacă încă o dată sufletul uman cu toate patimile și greșelile sale, într-un mod atât de firesc și simplu, și într-o poveste atât de banală, în aparență. Omul și modul lui superficial și imperfect de a-și trăi viața, cu mândria prostească, cu vise nerealiste, cu ignorarea evidentului și trădarea inocenței, cu drame iscate din nimic decât din frivolitate și nestatornicie, cu gustul amar al vinei și regretului. Drame pe care le realizezi întotdeauna prea târziu când totul este consumat, chiar și sufletele și viețile personajelor. Dar credibile și realiste.
Despre dragostea tragică dintre Sultanul de Argint și Doamna Luli s-a scris mult fiind cunoscută la scară largă și, în ciuda epocii apuse și a schimbării de mentalitate și stil de viață, încă captivează și fascinează cititorii. Pentru că pe lângă epocă, ce are un rol secundar, urmărim psihicul uman și ușurința cu care ne lăsăm convinși de abstract, uitând că ceea ce avem ne asigură deja fericirea. Este o poveste scrisă în stil vechi, plin de pudoare, de etichetă, de reguli sociale, în care cuvântul sex se încadra încă la tabuuri.
Dragostea dintre Catul Bogdan, scriitor și profesor universitar, bărbat cu carismă, admirat de femei și invidiat de bărbați, cu o situație materială bună, fără vicii, atent, sensibil, introvertit și Luli, eleva lui, întruchiparea inocenței, a curiozității, zburdălniciei, creativității și libertății, se naște exploziv și, în ciuda diferenței de vârstă, își urmează cursul firesc și frumos până când frustrările, nemulțumirile, micile secrete, aspirațiile nerealiste o destabilizează și îi ucid pasiunea și inocența.
Știu că literatura contemporană oferă o plajă largă de opțiuni de lecturi interesante, că lista de must read este lungă și timpul liber invers proporțional cu ea, dar dacă încă n-ați cunoscut-o pe Luli poate ar fi timpul să luați o pauză de la modern și să vă delectați cu puțin parfum de altă epocă. O să citiți unele dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste din literatura română și analiza eșecului și ratării unei căsnicii dintre doi oameni ce s-au iubit cu pasiune, dar și-au pierdut inocența undeva pe drum.
Alte recenzii de la Ionel Teodoreanu:
