Mama, scrisă de Hélène Delforge, ilustrată de Quentin Gréban și apărută la Editura Cartemma, este un panopticum al semnificațiilor, o succesiune de texte și ilustrații, având ca reper figura maternă. Însă, deși poate lăsa impresia că se înscrie într-un tipar cunoscut, explorat și îndelung dezbătut, cartea se sustrage și depășește așteptările lectorului.
În primul rând, prin perspectivismul cu care ne confruntă, căci punctul de vedere pe care îl receptăm este cel al mamei. Astfel, cele trezeci și două de fragmente care însoțesc ilustrațiile se transformă în tot atâtea ipostaze ale feminității și ale maternității, transpunând în cuvinte plăsmuiri, gânduri, frici, amintiri, suferințe, neputințe. Hélène Delforge a reușit să surprindă, într-o înșiruire de cuvinte, valențele diamantine ale mamei și, implicit, ale femeii.
Mama este cea care își imaginează nerăbdătoare, ținându-și aproape copilul adormit, viitoarele activități pe care le vor face împreună. Mama este cea care își pune întrebări despre viitorul copilului ei, știind că integritatea lui ca om se înscrie într-un cerc de valori fundamentale și de neschimbat. Mama este cea care dorește să fie apărătoarea și protectoarea copilului ei. Mama este cea care găsește în copilul ei motorul, și nu piedica; binecuvântarea, și nu povara. Mama este cea care, deși copleșită, uită supărarea la primul surâs. Mama este cea care sprijină pe picioarele ei tălpile copilului, bătătorindu-i acestuia drumul în timp ce se regăsește pe sine. Mama este cea care știe că un copil nu-i aparține chiar dacă acesta îi stă alături și o numește „mamă”.
Dacă majoritatea cărților de felul acesta aduc un elogiu mamei, subiectul narațiunii Mama pare că se coagulează pentru valorifica ideea că „sunt tot atâtea mame, câți copii”. Dar valoarea universală a mesajului nu este recognoscibilă numai în această premisă, ci și în modelul matern pe care Hélène Delforge îl descrie, iar Quentin Gréban îl ilustrează. Cu alte cuvinte, contactul cu lumea textului ne revelează figura mamei atât pe scară sincronică, cât și pe scară diacronică.
Pe de o parte, povestea reunește chipuri ale femeii și ale maternității din diverse colțuri ale lumii. Pe de altă parte, abordarea celor doi sfidează limitele temporale, propunând glisări în trecut pentru a le aduce în lumina prezentului. Dar lăuntrul copertelor cărții – cheia de boltă a conceptului propus – uniformizează și imprimă același statut valoric fiecărei frânturi de text sau ilustrație. În fond, simțămintele mamei sunt reale, autentice, puternice, iar frământările și luptele ei interioare se duc indiferent de continentul pe care se află sau de veacul în care aceasta a trăit.
Mama. Nume unic, nume multiplu.
Sunt tot atâtea mame, câți copii.
Mama. Cuvântul pentru-a spune dragoste, tandrețe, legătură, nevoie, așteptare, uneori dor sau speranță.
Sursă foto: pagina facebook a Editurii Cartemma
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartemma
Alte recenzii de la Hélène Delforge:
