Cu siguranță romanul de față este o dovadă clară că religia adaptată la nevoile societății moderne, poate deveni interesantă și pentru cei îndepărtați de ea. Prezentarea vieților sfinților sub forma unui roman precum cel de față ar putea fi o nouă modalitate de propagare a religiei.
Romanul de față este inspirat din viața Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. Acțiunea se petrece în secolul al VI-lea, în Emesa, cea mai de seamă cetate a Siriei.
Scena care deschide romanul este cea în care un bărbat cam de șaizeci de ani intră în cetatea Emesa cu o funie de care este legat un câine mort. Chiar din primele clipe ale apariției lui, acesta îi convinge pe localnici că nu este altcineva decât un călugăr nebun. Ulterior unii își vor schimba părerea.
Această figură mistică ne trezește interesul și ne face curioși chiar din primele rânduri. Curiozitatea ne este păstrată până la sfârșit. Simeon, supranumit de către toți Nebunul, devine pentru cititor un personaj intrigant la început, iar apoi câștigă simpatie și admirație. Multe pilde pe care Nebunul le oferă prin comportamentul său sunt menite să sensibilizeze și să pună accentul pe importanța iertării și a dragostei aproapelui.
În una din pildele sale el accentuează că omul cuprins de slava deșartă trăiește propria slavă și din pricina asta nu vede adevărul. În acest context omul se bucură de sine și nu are putere să se bucure de celălalt, de aceea este un păcat împotriva dragostei.
Abia spre final aflăm că acest pustnic se comportă precum un nebun, pentru a imita comportamentul oamenilor. Face acest lucru în speranța ca oamenii să se vadă în nebuniile lui ca într-o oglindă și, cunoscând astfel cât de caraghioși și de vrednici de râs sunt, să se oprească din răutățile lor.
Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni – răspunse pe neașteptate Nebunul. Oare crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i tămăduiască pe toți oamenii din lume? Dar Lui îi este mai plăcut când om pe om să ajută, pentru că așa se înmulțește în lume dragostea.
Fericit este omul a cărui minte stăpânește peste simțurile sale și le face să lucreze numai ceea ce este bine și folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domnește peste lumea întreagă, dar peste simțurile sale nu este stăpân!
Așa să trăiești pe pământ, ca și cum nu ai fi, dar la plecare să lași un gol în urma ta.
