Nopți albe de F.M. Dostoievski este o nuvelă care deși lipsită din punct de vedere tehnic, de grandoarea unui roman a fost luată în seamă de regizori celebri care au ecranizat această poveste scurtă, fiecare în maniera proprie. Luchino Visconti, Robert Bresson, James Gray și chiar regizori indieni și iranieni au transpus nuvela în scenariu de film atrași cu siguranță de intensitatea, dar poate și de absurdul neîmplinirii unei iubiri.
Ca în de altfel marea majoritate a scrierilor lui Dostoievski, personajul principal este și naratorul scrierii, realizându-se astfel o legătură sinceră și caldă cu cei care-i citesc opera, și în Nopți albe găsim aceiași abordare. Personajul principal, un bărbat singuratic încă tânăr care trăiește izolat într-un oraș superb, Saint-Petersburg. Aici nu pot să mă abțin și să nu fac un comentariu, într-adevăr cele mai frumoase nopți albe, mai ales de vară și eu le-am petrecut în Saint Petersburg, un oraș pe care dacă nu l-ați vizitat, vă recomand dincolo de orice stereotipuri legate de Rusia, să îl vizitați pentru măcar o săptămână.
Așadar acest bărbat care trăiește într-un univers creat de el, cum am spune noi acum în secolul nostru, o zonă de confort mult prea călduță, ajunge printr-o aruncare de zaruri a destinului să întâlnească o făptură feminină, cum altfel decât lipsită de consolare. Nastenka este o fată foarte tânără, care are o poveste un pic de domeniul fantasticului, dacă consideram faptul că era legată, prinsă cu un bold toată ziua de poala bunicii ei oarbe. Nastenka îi face, dacă ne putem exprima astfel, personajului principal patru nopți albe (atât și durează întreaga acțiune a nuvelei plus o dimineață) din pricina dragostei la prima vedere și a implicării lui într-o istorie amoroasă pe care fata asta frumoasă i-o va împărtăși.
Legătura dintre cei doi apare oarecum firesc, sunt atrași de poveștile de viață ale fiecăruia, doi străini care ajung să-și povestească cu mare sinceritate viețile lor de până în clipa în care soarta i-a adus față în față. Nu vă voi dezvălui istoria de amor în care îl implică bruneta pe naratorul nuvelei, dar vă voi spune că acesta ajuge să se îndrăgostească iremediabil de aia, împlinindu-și stfel măcar o parte a viselor cu ochii deschiși pe care și le imagina dintotdeauna. Visătorul izolat de lumea în care trăia se va îndrăgosti de femeia care îl va asculta povestindu-și săraca experiență de viață.
Deznodământul nuvelei nu este unul de telenovelă, oricum pe la 1800 în Rusia stilul dulceag al scrierilor nu era deloc unul foarte folosit, ci din contră puțin mai multă dramă pentru gustul unora.
La final vă recomand încă o dată măcar o dată în viață să trăiți o poveste de dragoste rusească în nopți albe de vară în Saint Petersburg.
