Este prima întâlnire cu Margaret Atwood, despre care am aflat că este din Canada, scriitoare și critic literar de limbă engleză.
Povestea Slujitoarei (The Handmaid’ Tal) a fost publicată în 1985 și a câștigat premiul Arthur C. Clarke, premiu acordat celui mai bun roman științifico – fantastic publicat în Regatul Unit al Marii Britanii.
Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood prezintă America sub conducerea unui nou regim politic sub denumirea de Galaad, o lume nouă, total schimbată, o distopie. Acțiunea romanului are loc în orașul Cambridge la începutul anilor 2000. Acest regim presupunea interzicerea multor lucruri de bază și avea ca scop spălarea creierelor oamenilor.
Autoarea Margaret Atwood compară regimul Galaadului cu regimul comunist din România:
România, de exemplu, a anticipat Galaadul în anii optzeci, interzicând toate metodele anticoncepționale, obligând populația feminină să treacă prin controale obligatorii pentru depistarea unei sarcini și condiționând promovările și creșterile salariale de fertilitatea persoanei respective.
Principalele victime ale regimului au fost femeile, le-a fost interzis dreptul la muncă și accesul la bani, după care au fost împarțite în categorii – Soții, Marthe, Slujitoare, Mătuși, Econoneveste. Barbații erau încadrați în Comandanți, Agenți sau Îngeri. Iar cei care nu corespundeau, atât femei, cât și bărbați erau trimiși în Colonii, unde moartea era singură.
Toate femeile iși pierd identitatea, slujitoarele purtând nume precum Offred sau Ofwarren, nume ce indică proprietarul acelei femei. Slujitoarele sunt tinere cu potențial fertil, este sunt repartizate în familii avute care nu au copii, unde au rolul de a servi Comandantului un uter fertil. Slujitoarele nu au voie să fumeze, să citească, nu au dreptul să folosească cremă de mâini și sunt obligate să manânce regulat.
Mătușile sunt fete-bătrâne, necăsatorite sau văduve ce invață slujitoarele cum să se poarte în memirea lor. Marthele sunt servitoarele familiilor bogate. Femeile se deosebesc prin culorile uniformelor cu care sunt îmbrăcate.
Povestea este extrasă din jurnalul unei slujitoare – Offred, despre care aflăm că este o tânără în vârsta de 33 de ani ce a fost smulsă de lângă familia ei, și-a pierdut soțul și fetița, pentru a ajunge în casa Comandantului ei unde trebuie să iși ducă la bun sfârșit menirea de a rămâne însârcinată și de a renunța la drepturile de mamă.
Povestea Slujitoarei este o carte minunată ce prezintă nenumărate aspecte ale vieții prin prisma unui regim politic totalitar iar Margaret Atwood o scriitoare fantastică ce nu putea oferi un deznodământ mai puternic decât aceasta.

Sincer, nu ma atrage. Eu spun pas 🙂
o jignire la adresa femeii scrisă de o femeie atee :/
Sincera să fiu, primele 100 – 150 de pagini nu te atrag. Abia după ce Slujitoarea işi povesteşte istoria empatizezi cu suferinţa ei. Cartea te face sa apreciezi liberatea pe care o ai acum, libertate de care nu esti conştient. Este minunată! Incearcă, nu ai nimic de pierdut.
Nu va pierdeti timpul cu aceasta carte, pentru mine este deja prea tarziu :)) Tot suspansul este trunchiat, cele 3 timpuri ale nararii nu ajuta in vreun fel, iar finalul este putin spus dezamagitor.