Republica de Platon este pentru mine prima carte de filosofie citită. De mult am dorit să îmi fac botezul în acest domeniu iar acum pot spune că am ieșit ud până la os.
Lăsând tărâmul imaginației la o parte, pot spune cu mâna pe inimă că această carte a fost pentru mine o provocare. Nu citisem până acum o carte scrisă în stilul grec antic, nu știam nimic de filosofie decât ce am mai auzit în stânga și dreapta, eventual ce știam eu din propriile mele credințe, și nu participasem vreodată la un curs de introducere în filosofie.
Acum câteva luni am tot căutat cu ce să încep călătoria mea în acest domeniu și am văzut că apare des această carte prin forumuri, recomandări etc.. Drept urmare am cumpărat-o, cu greu am citit-o iar acum stă lângă mine cu semnul de carte la sfârșit.
Nu știu exact cu ce să încep această recenzie. Încep cu a spune că nu este o carte de citit când ești obosit, stresat, nervos, somnoros, agitat. Nu este genul de carte care se citește înainte să dormi. Este o carte care trebuie înțeleasă și citită cu atenție. Nu vei învăța multe din ea dacă doar o răsfoiești. De fapt dacă sari câteva pagini de unde ai rămas, nu vei mai înțelege texul. Este ca un lanț și o dată ce scoți o bucată din el, se va rupe.
Pentru prima dată am văzut ce înseamnă dialog socratic. Trebuie să te aștepți ca o idee să fie împărțită în mai multe bucăți, analizate paralel iar la sfârșit va da răspunsul la întrebarea inițială. Este destul de greu de urmărit firul explicațiilor dar o dată înțeles ai un sentiment nu doar de îmbunătățire a cunoștințelor ci și de mândrie că ai putut urmări cele evocate. Îți exersează mintea să urmărească mai multe idei simultan.
Cartea în sine îl reprezintă pe Socrate care analizează cu Glaucon și câțiva tovarăși:
– ce sau cine este un om drept;
– ce este dreptatea și nedreptatea;
– cine este mai fericit: cel drept sau cel nedrept;
– cum ar trebui să arate o cetate dreaptă;
– cine locuiește acolo, cum este organizată politic, social, educațional, militar;
– cine este cel mai potrivit să conducă, ce tipuri de organizări politice există (avantajele și dezavantajele);
– cine este adevăratul lider și filosof;
– ce este justiția;
– se discută despre Bine și Rău;
– despre suflet, cum poate fi el corupt;
– ce înseamnă să atingi înțelepciunea și să te sacrifici pentru a reveni în întuneric pentru a fi un ghid pentru ceilalți.
și multe altele.
Toate aceste discuții vor duce la crearea unei cetăți imaginare, un model considerat demn de urmat de către filosoful Platon. Este extraordinar cum doar prin dialoguri ajungi să vezi tu în imaginația ta această cetate. Ea chiar se naște în mintea ta și crește o dată cu această carte.
Cel mai mult mi-a plăcut Cartea VII (echivalentul capitolului 7). Este de departe cel mai bun capitol, de acolo mi-am luat cele mai multe notițe. Acolo veți găsi faimoasa Alegorie a Peșterii. Am auzit mai multe variante ale acestei idei dar nu se compară cu cititul ei în formatul original.
Sfatul meu este să nu căutați despre aceasta sau despre conținutul cărții pe Google decât dacă nu veți dori să o citiți.
Practic cartea poate fi împărțită în trei mari componente:
- Construirea cetății perfecte;
- Filosoful ca și model ideal în comunitate;
- Tipuri de guvernământ, avantaje-dezavantaje.
Această ultimă parte este foarte bine scrisă. Îți explică mai în detaliu cum evoluează societatea de la o formă de guvernământ la alta, cum apare noul tip de om politic și care vor fi consecințele. Platon spune ca din democrație se naște și urmează tirania. Interesant când te gândești la actuala situație politică globală.
Aș putea să scriu continuu dar mă voi opri. Dacă doriți să citiți această carte eu o recomand din suflet. Singurul lucru pe care l-am spus și îl repet, nu luați această carte ca una simplă de citit, oriunde, oricând. Vă trebuie un anumit mediu pentru a putea digera cele citite și o pregătire mentală că nu va fi ușor și rapid. Însă rezultatele sunt pe măsură. „Republica” de Platon este considerată una din cele mai importante și influente cărți de filosofie din istoria umanității.
Spor la citit!
„Atâta vreme cât filosofii nu vor fi regi, sau cei care se numesc astăzi regi și suverani nu vor fi într-adevăr și serios filosofi; atâta vreme cât puterea politică și filosofia nu se vor întâlni asupra aceluiași subiect; atâta vreme cât oamenii care urmăresc astăzi unul sau altul dintre aceste scopuri după firile lor nu vor fi puși în imposibilitatea de a acționa astfel, vor exista în continuare, dragă Glaucon, relele cetăților, ca și ale ființelor umane, și niciodată cetatea pe care o dorim noi, în măsura în care este posibilă, nu va fi realizată, nu va vedea lumina zilei.” – Platon, Republica
„Educația este, prin urmare, arta care își propune ca scop convertirea sufletului și care caută mijloacele cele mai ușoare și mai eficace de a opera; ea nu constă în a da vedere sufletului, deoarece o are deja; ci, dat fiind că este întors și nu privește unde trebuie, educația se străduiește să-l îndrepte în direcția cea bună.” – Platon, Republica
Alte recenzii de la Platon:
