Requiem este al treilea volum al trilogiei Delirium (puteți citi recenziile celorlalte două volume aici și aici), o serie care-mi este refugiu și pe care o recitesc cu aceeași plăcere mereu.
Când am început să citesc, am avut un moment în care m-am crizat complet. Să văd prima parte a cărții narată de Hanna a fost un șoc total, nu mă așteptam nicidecum la asta. Dacă n-ați citit celelalte volume, țin să specific că această Hanna a apărut trecător în primul volum, având câteva idei drăguțe, dar fiind o prezență total fulgerătoare, fără vreo importanță aparte; asta la momentul respectiv, de asemenea.
De altfel, am prostul obicei de a începe o serie cu ultimul volum, deci de asta cred că am fost atât de încântată când am primit Requiem de la Editura Nemira. Dar țin să menționez că seria asta nu poate fi citită așa. Pur și simplu se ia o bucată de cititor, se introduce în carte alias vârtej, și este amestecat cu ploaie, vânt, o intrigă genială și niște personaje ciudate și totuși încântătoare. E genul de serie în care totul se leagă și, ghiciți ce, când crezi că ai aflat răspunsurile, evident că autoarea schimbă întrebările.
Nu pot să vorbesc tare mult despre acțiune, Requiem vine ca o concluzie pentru întreaga serie și nu vreau să dau prea mult ”din casă”. Tot ce pot să zic e că triunghiul amoros a fost cireașa de pe tort. M-aș fi așteptat la orice altceva, dar mai puțin la finalul care, fie m-a derutat, fie a reușit să mă lumineze. Încă nu știu. Încă tremur.
„Asta mă uimeşte: faptul că oamenii sunt alţii, în fiecare zi. Că niciodată nu sunt la fel. Mereu trebuie să-i inventezi, la fel cum trebuie să facă şi ei.”
Delirium de Lauren Oliver este o serie absolut delicioasă, o serie în care autoarea a dat dovadă de un întreg arsenal de arme scriitorești. Requiem a fost volumul meu preferat, care m-a făcut să plâng și să urlu de frustrare, cu niște răsturnări de situație care m-au făcut să îmi smulg *aproape* tot părul din cap.
Cred că ce mi-a plăcut cu adevărat la Requiem este faptul că reușește prin simplitatea actului livresc să te facă să realizezi cum să treaba cu viața, iubirea și moartea. Și cred, undeva într-un adânc îndepărtat al sufletului meu, că Requiem te face să îți pui întrebarea al cărei răspuns îți poate schimba viața: trăiești ca să iubești sau iubești ca să trăiești?
Eu sunt la al doilea volum acum, insa in cateva zile sper sa ajung la ultimul. Te cred cand vorbesti de rasturnari de situatii, am mai discutat cu cineva despre seria asta si imi spunea aproximativ acelasi lucru, ca ultimul volum te da pe spate, te surprinde in moduri in care nu te-ai fi asteptat, iar la sfarsit ramai cu un sentiment de genul…ha, ce-a fost asta? 🙂 Multumesc pentru recenzie, acum nu stiu cum sa fac sa termin mai repede volumul asta. PS. Multumesc pentru recenziile tuturor volumelor, aveam seria asta cam de mult pe lista de asteptare, insa… Read more »