Luna aceasta am avut inspirația și răbdarea pe care n-am mai simțit-o de multă vreme, am citit două biografii frumoase. Prima a fost cea a lui Freddie, și a două, biografia detaliată a lui Robin Williams – comediantul și actorul copilăriei mele.

Robin Williams m-a cucerit fără mult efort doar prins simplul său zâmbet și ochii calzi, figura paternă și similitudinile pe care le are cu tatăl meu. Capacul a fost darul său inegalabil, vocea și mimica irezistibilă și magnetizantă. Iar mintea mea iscoditoare și-a pus mereu aceeași întrebare: oare ce se ascunde după acest zâmbet dulce și modest al „doamnei Doubtfire”?

Cartea biografică scrisă de Dave Itzkoff vine cu o serie de răspunsuri, fotografii inedite, detalii minuțioase care fac imaginea cât mai clară, istoria unei personalități care a bucurat milioane de oameni, și va continua să o facă încă mulți ani la rând.

De la naștere, copilărie, relații de familie, adolescență colorată, maturitate, dependență și dragoste, copii și succesul unui om soare, îmbrățișarea cărui, pun pariu, este aidoma celui mai înțelegător prieten din lume. Energia acestei cărți a păstrat-o pe cea a actorului, pașii domoli, pe care i-a folosit Itzkoff, m-au lăsat să întregesc acel puzzle dezorientat, care îmi părea atât de dificil.

Nu am o listă mare de biografii sau autobiografii citite, dar cu siguranță apreciez acuratețea și căldura cu care a fost întocmită de Dave I. Am reușit să aflu multe lucruri noi, mai ales despre copilăria și membrii familiei lui Robin, de ce era confuz în unele declarații cu privire la ea, și ce l-a împins spre actorie și comedie.

Pragul lacrimilor a fost atins spre sfârșit, când a fost rememorată tema sinuciderii, a dependenței de băutură și nu numai, ale regretelor care îl pândeau, ale problemelor cu sănătatea și pasul care a rupt firul cu realitatea. Finalul nu a fost ușor, mai degrabă – un vifor care a răscolit tristețea care cândva a fost potolită. Cei care l-au urmărit și adorat cu siguranță vor aprecia această carte, încet vedem un alt unghi și o părere corectă, cred eu, al evenimentelor care au adus spre acest „The end”.

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted