„ – Vreau să ţii minte că acela care emite cu o frecvenţă atât de mare, va fi în cele din urmă prins. Nu este decât o chestiune de timp.
Însă Eli l-a bătut pe umeri şi i-a spus:
− Sunt atât de bine infiltrat, încât nici măcar eu nu mă mai mir că nu că nu mă bănuieşte nimeni.”
Singur în Damasc: viaţa şi moartea spionului israelian Eli Cohen descrie într-un mod destul de amănunţit povestea unui om care a reuşit să pătrundă până în cele mai înalte straturi ale regimului sirian, practicând activităţi de spionaj pentru statul Israel.
Autorul Samuel Segev expune în volumul său trecutul lui Eli Cohen în Alexandria, locul unde a fost născut, dinainte de a face parte din serviciul de informaţii externe al Israelului, Mossad, dar şi modul de recrutare, instruire şi activităţile desfăşurate pentru această instituţie până în momentul capturării şi execuţiei sale de către sirieni.
Timp de trei ani de zile, la începutul anilor ’60, pe când existenţa Israelului ca stat era încă tânără şi nevoită să lupte pentru independenţa sa cu statele arabe vecine, Eli Cohen, la adăpostul identităţii Kamal Amin Taabet, a reuşit să obţină şi să transmită informaţii valoroase care au ajutat enorm la apărarea statului israelian. Cunoscut drept un om de afaceri înstărit care provine dintr-o familie de origine siriană, ajunge să fie unul dintre cei mai apreciaţi oameni de către politicienii şi ofiţerii aflaţi în fruntea Siriei. Aşadar, prin intermediul lor, informaţiile primite nu erau doar credibile, cât şi foarte precise.
Însă, o astfel de viaţă dublă nu ţine pentru totdeauna, iar lucrurile tind să iasă la iveală, mai devreme sau mai târziu, făcând ca succesul de ieri să devină un coşmar pentru viitor. Odată cu primirea noilor instrumente sovietice de interceptare, spionul israelian este prins şi capturat de autorităţile siriene.
„Cercul său de prieteni şi cunoscuţi era atât de larg şi diversificat, lucru dovedit poate cel mai bine de faptul că a doua zi după capturarea sa, aproximativ 500 de persoane au fost aduse pentru cercetări.”
Chiar dacă s-au depus eforturi considerabile din partea Israelului de a-l scăpa de condamnarea capitală, acestea s-au dovedit zadarnice în faţa judecătorilor sirieni care au găsit metoda potrivită pentru a-şi exprima frustrările acumulate din cauza pierderilor suferite de-a lungul timpului, refuzând să trimită trupul neînsufleţit familiei sale chiar şi după cincizeci de ani de la cele întâmplate.
Cu toate acestea, faptele sale au rămas în istoria Israelului, devenind astfel un erou naţional, chiar dacă pentru familia sa acest lucru poate fi o consolare infinit de mică, în comparaţie cu o viaţă trăită alături de el.
Alte recenzii de la Samuel Segev:
