Cât de mult mi-a plăcut această carte. Este considerată o carte pentru copii, eu aș zice că este un roman pentru toate vârstele. Este o carte potrivită pentru a fi citită în familie, fiindu-le pe plac atât celor mici, cât și celor mari. Cu toții vor găsi aici învățăminte prețioase.
Micul Remi află că cea pe care o considera mama lui, tușa Barberin, este defapt doica lui. El fusese găsit de către Jerome Barberin, când avea doar câteva luni. Ajuns la un moment de impas material, Barberin îl în
chiriază unui artist ambulant, Vitalis. Acesta este un artist de circ și dă mici reprezentații cu maimuțica și câinii săi dresați pe străzi. Alături de Vitalis, Remi descoperă viața de pe străzi, învață meseria de artist ambulant și chiar ajunge să se atașeze de acest bătrânel cu inima mare. Însă, bucuria îi este curmată atunci când Vitalis moare. De aici încep toate aventurile pe străzile Franței. Remi cunoaște foamea, frigul, dar și cum e când ești fără familie, al nimănui.
Acest copil este mereu sortit să nu guste multă vreme fericirea. De fiecare dată când parcă cunoaște un strop de fericire și viață liniștită, soarta îl aruncă într-o existență zbuciumată. Atunci când întinde mâna ca să se agațe de o cracă pe care o crede bună și solidă, ea se rupe cu el, iar el se prăbușește.
Remi este desigur personajul îndrăgit de către toți cititorii. Alături de el apar și alte figuri simpatice care trezesc dragostea și admirația celor din jur, însă figura lui Remi predomină și se evidențiază prin inocență, bunătate, curaj și perseverență.
Deși istoria în sine este una tristă, cartea inspiră căldură și duioșie. Este vorba de clasica luptă între bine și rău, învingător fiind mereu binele. Totodată, deși protagonistului îi este dat să treacă prin multe nenorociri și impedimente, oamenii buni nu încetează să apară. Simbolul speranței și al binelui care triumfă spre final face din acest roman o poveste despre optimism și curajul de a merge mai departe, în pofida obstacolelor impuse de viață.
Nenorocirea … este că întotdeauna trebuie să te despărți de o ființă dragă tocmai atunci când, dimpotrivă, ai dori să-i fii mai aproape.
… lumea se poartă rău cu năpăstuiții.
Alte recenzii de la Hector Malot:
