Cartea Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem reprezintă o lucrare a profesorului Erhan Afyoncu, apărută la editura Corint în 2013, reflectând în două părți, istoria personajului principal, Suleyman Magnificul, după ce în România, serialul care îi poartă numele este lider de audiență.
În prima parte, descoperim viața Sultanului Suleyman Magnificul, pornind de la anii copilăriei, urcarea la tron, campaniile de cucerire, revoltele, schimbările aduse în bine, după ce tatăl său asuprise și persecutase mii de turci, moartea sultanei Hurrem, singura femeie care îi cucerise inima, nu prin frumusețea sa, ci prin carisma și inteligența de care dăduse dovadă, copiii pe care aceasta îi dăruise ani de-a rândul, și încheind cu moștenirea sultanului Suleyman, consemnând în principal realizările și victoriile sultanului.
În cea de-a doua parte, cititorul face cunoștință cu povestea sultanei Hurrem sau Roxolana, Rossalane, Roxa, Roza, Rossa și Ruziac, după cum mai e cunoscută de către istoricii occidentali.
Cu toate că în carte nu ni se dezvăluie mai nimic despre prima perioadă a vieții acesteia, aflăm totuși că implicarea acesteia în istoria Imperiului Otoman, a lăsat amprente puternice.
În carte, povestea lui Hurrem începe cu perioada în care aceasta a fost luată prizonieră de către tătari, din satul unde locuia împreună cu familia sa, însă nu știm cu precizie dacă a intrat în haremul lui Suleyman fie la Manisa sau Istanbul, pe când nu avea mai mult de 17 ani.
Cu toate că aceasta nu era de o frumusețe rară, a reușit să-l cucerească pe sultan prin șarmul, inteligența și zâmbetul său care o însoțea tot timpul, de aici și numele de Hurrem, care însemna „distractiv, care râde, vesel”.
Povestea de dragoste dintre cei doi, a fost consemnată de venirea pe lume a celor cinci copii veniți unul după altul și scrisorile pe care sultana Hurrem i le trimitea în permanență sultanului plecat în campaniile de cucerire.
Acesta își exprima dragostea față de ea în aceeași măsură în care se bucura de fiecare victorie, scriindu-i numeroase poezii din campanii. Astfel, i se adresa acesteia cu „Istanbulul meu, Karamanul meu, Bagdadul meu, Khorasanul meu”, indicând astfel că sultana sa era la fel de prețioasă ca țările pe care le cucerise.
În 1588, sultana Hurrem, aflată la Edirne, se îmbolnăvește de malarie suferind puternice dureri de umeri și șale. La jumătatea lunii aprilie, a anului 1588, aceasta este adusă la Istanbul unde se și stinge.
Iubirea dintre cele două personaje de „legendă” trăiește și dincolo de veacuri, rămânând vie și printr-o „frântură” a corespondenței dintre cei doi, o mare parte dintre ele pierzându-se în neant.
Cu toate că serialul pe care mii de telespectatori l-au vizionat, nu respectă fidel istoria iubirii dintre cei doi, cartea îi invită pe aceștia să cunoască mai îndeaproape poveștile de viață ale celor doi, inclusiv destinul pe care aceștia și-l făuresc împreună și schimbările pe care le aduc în viețile otomanilor aflați sub conducerea Sultanului Suleyman Magnificul, vegheat de iubirea sultanei Hurrem, cu care a și început „sultanatul femeilor”.
Alte recenzii de la Erhan Afyoncu:
