Republica Democrată Congo a fost desemnată proprietatea personală a regelui Leopold al II-lea, organizată de acesta ca o întreprindere cu scop lucrativ pentru a extrage cauciuc, cupru, fildeș și alte minereuri, iar regimurile de muncă au fost instituite pe sclavie și teroare. Oficialii cereau mâinile drepte tăiate ale cadavrelor ca dovadă a operațiunilor militare și a aplicării pedepselor și sancțiunilor. S-a estimat că între 1880 și 1920, Congo a pierdut jumătate din populație, cam zece milioane de oameni. Kawczak ne avertizează în prolog că „povestea următoare nu este aceea a victimelor africane ale colonizării. Ci aparține supraviețuitorilor lor.” Autorul este concentrat pe paralela dintre două sinucideri, cea ritualică a personajului său și cea simbolică a civilizației europene la contactul direct cu pământul virgin african.
Pentru a accentua rasismul, oamenii de culoare sunt reduși la simboluri ale primitivismului. Aventura albilor prin junglă către avanposturi rupte total de orice urmă de civilizație nu le aduce acestora decât rătăcirea minții, nebunia ce pare reversul medaliei (meritat) pentru depravarea și atrocitățile ce stăteau la baza colonizării și care au atins apogeul în Congo.
Personajul central din „Tenebre„, un geometru belgian, primește misiunea de a întocmi planul cadastral al Congoului și prin ochii și călătoria sa în inima Africii aflăm amănuntele macabre și sinistre ale colonizării desfășurată la finele secolului al 19-lea. La acea vreme hotarele granițelor erau calculate având ca punct absolut de reper stelele. Pierre Claes face echipă cu Xi Xiao, un emigrant chinez de profesie calău. Dar un calău chinez în aceea vreme era un maestru în acupunctură, chirurgie și arta tatuajului. Arta călăilor chinezi presupunea că un astfel de maestru este capabil să tatueze pe trupul unui om un desen după care să taie în carne vie forma acelui desen, extrăgând din corp aproape toate organele fără a-l omorî (nelăsând la vedere și intacte, zice-se, decât creierul, lobul unui plămân și inima). Cu ajutorul tatuajului și al acupuncturii cei instruiți în această profesie puteau goli un om de propriu-i trup, alterându-i doar foarte puțin sufletul.
Pierre Claes avea misiunea să coboare stelele pe pământ, urma lor invizibilă punctând granița coloniei belgiene, iar în același timp Xi Xiao va avea misiunea de a defrișa și înlătura tot de pe și din corpul lui Pierre întocmai cum coloniștii belgieni au extras toate resursele din teritoriul congolez. Cei doi aventurieri, atât de diferiți, vor ajunge să fie vrăjiți unul de celălalt, convinși că au fost sortiți să-și împletească destinele. Pierre Claes, plictisit, naiv, visător, rasist într-o oarecare măsură și absolut neștiutor inițial către ce îl poartă această aventură și Xi Xiao, blând, atent, muncitor, vizionar, sensibil, plin de talente și devenit peste noapte indispensabil celorlalți membri ai expediției, plecat să-și împlinească destinul, profund nefericit și conștient de eșecul moral și fizic ce îi așteptă la capătul acestei călătorii. Claes decupa jungla după o hartă, Xi Xiao îl decupa pe Pierre după un tatuaj. Paralela este evidentă. Claes se învinovățește că mutilează teritoriul african și, la rândul său, vrea ca Xi Xiao să-i mutileze corpul, o alegorie pentru distrugerea integrității umane. Violența romanului are o tentă erotico – mistică, astfel prin aplicarea magistrală a profesiei sale Xi Xiao poate oferi victimei sale un orgasm, așa cum europenii civilizați și burghezi profită de întâlnirea cu populația băștinașă pentru a practica sadomasochismul și depravarea pe această Evă neagră și primitivă.
Experiența lui Pierre este un delir împins până la ultima limită a durerii, căsăpirea lui de către Xi Xiao pare imposibilă, dar în același timp e unica izbăvire și justificare a obscenităților practicate de albi. De-a lungul aventurii sale prin jungla africană, Pierre realizează că s-a implicat într-o acțiune fără orizont, că a fost plin de vanitate și este din ce în ce mai tare cuprins de anxietate și neputință. Vede josnicia și cruzimea albilor, se simte ca un copil aruncat în infern, prizonier într-o lume nedreaptă, mincinoasă, plină de moarte violentă și durere nesfârșită. În fața ochilor săi neputincioși și plini de tristețe, Africa este violată, insultată și bătută. Aici, în aventura vieții lui, geometrul primește măsura exactă a abandonării lui și a semenilor lui de către Dumnzeu. Orice bucurie măruntă, orice licăr de lumină, orice colț albastru de cer sunt sufocate și înecate în tristețe. Toată această neputință se transformă încet încet în ură, uneori feroce, uneori surdă și mocnită. El, agentul progresului, omul care părăsise Belgia pentru a organiza jungla se simte înfrânt, nevolnic, distrus. Furia lui amenință expediția și îl face de temut printre ceilalți membri. Existența cotidiană a salahorilor băștinași plină de umilințe, brutalitate și asasinate îl aruncă în tenebrele nebuniei. Nu vede în sinucidere o opțiune, dar are altă cale ce i se dezvăluie prin poveștile lui Xi Xiao despre cât de temeinic se pregătise pentru a deveni călău, despre cât de perfecționist este, despre victimele sale, despre modul plin de blândețe și îndemnare cu care le aduce liniștea și chiar extazul. Lumea era o monstruozitate, iar Pierre voia să se afunde în uitare unde nu exista nici timp, nici durere, doar neant, doar vidul morții pure și întunericul absolut. Poate prin dispariția lui, a trimisului regelui belgian și prin eșecul misiunii sale de a decupa Africa, populația băștinașă mai are o șansă de a-și regăsi speranța și întări rezistența. Lumea se năruie, este cuprinsă de deznădejde. Viitorul cere prețul sângelui. Destinul celor doi a fost scris de la naștere.
Imaginile și scriitura sunt foarte convingătoare stilistic, expun realitatea într-o atmosferă întunecată și macabră populată de personaje intrigante și mistice. Desfășurarea faptelor nu urmează o cronologie logică; prezentul, trecutul și viitorul se amestecă, ajutându-ne să înțelegem și făcându-ne dezvăluiri despre relațiile și contactul din trecut ce leagă personajele principale. Multumesc Libris.ro pentru carte.
Stilul liric, plin de magie al lui Paul Kawczak este încântător și greu de cuprins ca semnificații în totalitate, are fluența unui fluviu ce vine peste tine în torent, te scaldă și te îneacă, te ridică și te afundă concomitent fără a-ți lăsa niciun răgaz, niciun moment de respiro. Cuvintele au greutate, transmit emoție și simplicitate ceea ce le conferă o eleganță spectaculoasă, dar și o nuanță jurnalistică în același timp. Paradoxul și suprarealismul conferă o stare insuportabilă a durerii și limitelor și prevestesc parcă moartea, distrugerea și răul. Apocalipsa este în plină desfășurare.
Boala, violența și moartea împletesc imaginile grotești cu cele duioase, cruzimea cu blândețea, inocența cu păcatul. Întreaga carte e plină de metafore și simboluri ale vieții și morții, aflate într-un dans alegoric complicat ce parcă urmează tiparul unui tatuaj bine schițat pe pielea acestei Eve negre, exploatată și violată, sfâșiată în mii de bucăți, secătuită de toate resursele, incapabilă să se prezinte altfel în fața lumii decât goală, sălbatică, virgină și paradiziacă.
Este o poveste despre transformarea Raiului în Iad, printr-o defrișare totală, dar nu de vegetație. Ne sunt demonstrate încă o dată efectele benefice ale civilizației asupra unor locuri virgine.
Tenebre este un manifest împotriva opresiunii și dezumanizării, este o fabulă pentru sfârșitul zilelor, dar și al durerii și umilinței, este o reinterpretare ce pune accentul pe rasism și cruzime, ce încriminează colonizarea ca fiind o lucrare a morții sortită eșecului. Represiune violentă, masacre fără discernământ și grămezi de mâini tăiate sunt elemente principale din portretul incisiv al civilizației europene.
Grădina Raiului nu fusese, probabil, decât o simplă ciornă în comparație cu jungla africană.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Paul Kawczak:
