Volumul „Tentaţii” este de fapt o poveste în care se poate regăsi orice femeie, soţie sau mamă care se simte copleşită de rutina zilnică a vieţii sale şi care încearcă să găsească un echilibru între viaţa profesională şi grija pentru familie şi bunăstarea acesteia. Undeva între cele două descoperim însă o femeie cu nevoi proprii.
Marlena, personajul principal, botezată astfel după Marlyn Monroe, a obosit. Se simpte plictisită de viaţa de zi cu zi şi simte că a trecut viaţa pe langă ea, că ar fi putut face mai mult cu soarta ei. Relaţia cu soţul lasă şi ea de dorit, nici nu ştie când s-au distanţat sau cum au ajuns în situaţia de a nu mai avea disponibilitate unul pentru celălalt. Într-un moment de sinceritate chiar recunoaşte că dacă ar putea da timpul înapoi ar schimba tot.
Pe măsură ce ne afundăm în poveste devine tot mai greu să lăsăm cartea din mână. Fiind scrisă la peroana I, îşi îmbie cititorii să trăiască toate emoţiile Marlenei, să empatizeze cu personajele, să observe modul în care aparenţele pot înşela. O femeie banală şi fără preocupări existenţiale la prima vedere ascunde un carusel de emoţii, griji şi îndoieli. De-a lungul cărţii asistăm la încercarea Marlenei de a se transforma şi de a aduce ceva nou şi incitant în viaţa ei plictisitoare. Este minunat felul în care are curajul să-şi recunoască temerile, regretele faţă de ea insăşi.
„Aveam sentimente amestecate, pe undeva regretam că nu am avut curaj să încerc, dar, în acelaşi timp, simţeam o plăcere prelungită a întâlnirii, eram ca într-un fel de lighean mare cu jeleu dulce, în care ba mă scufundam, ba ieşeam la suprafață. Aventura cu un bărbat nu făcea parte încă din programul meu de schimbare”
Spre finalul poveştii relaţia cu soţul suferă o lovitură în plus când află că acesta a luat o decizie în locul şi fără ştirea ei, într-un moment hotărâtor pentru cariera ei. Aici dorinţa de schimbare se accentuează şi priorităţile se schimbă şi ele.
„Eu, în schimb, visam noaptea că sunt proiectant.[…] În visele mele aveam pe cap o cască galbenă şi aveam grijă să-mi scot de sub ea părul, ca să fiu cochetă. În acel moment, am avut imaginea căştii galbene cum cade şi se face ţăndări. Şi odată cu ea erau ţăndări şi visele pe care le aveam noapte, dar şi ziua, cu ochii deschişi.”
Corina Ozon evidenţiază în cartea sa tiparele mentale, prejudecăţile preluate de părinţi şi mai apoi din anturaj.
„Tentaţii” este o carte care pe mine m-a determinat sa-mi analizez atent comportamentul pentru a putea să menţin ineditul si bucuria vieţii de familie fără să neglijez însă partea de dezvoltare profesională.
Corina Ozon, scriitoarea acestui volum este din Timişoara şi trăieşte în Bucureşti. A renunţat la profesia de jurnalist, cu experienţă atât în presa cât şi în televiziune si a început să contruiască o carieră ca și PR. Totuşi a continuat să scrie şi o face cu succes, la un an după lansarea primului roman,”Zilele amanţilor„ la cererea cititorilor apar, ca şi continuare, la editura Herg Benet încă două volume ale seriei, „Nopţile amanţilor” şi „Amanţii”.
Autoarea se autocaracterizează ca fiind „Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări”. Stilul inconfundabil al cărţilor sale, în care nu se fereşte să folosească cuvinte obscene, sau catalogate chiar vulgare de cei mai pudici, ne dezvăluie poveşti de dragoste complexe şi situaţii din viaţa de zi cu zi.
Alte recenzii de la Corina Ozon:
