„Uimire și cutremur” este o altă carte pe care o citesc de la autoarea belgiană Amélie Nothomb. Celelalte scrieri citite de mine sunt „Să-ți ucizi tatăl” și „Sabotaj din iubire”. Deși numărul scrierilor ei citite de mine este mic, pot spune că fiecare dintre acestea mi-a dezvăluit povești ciudate, absurde chiar, dar cu un anumit umor și cu un realism captivant. În plus, atât „Uimire și cutremur”, cât și „Sabotaj din iubire” sunt romane cu caracter autobiografic, ceea ce m-a adus mai aproape de lumea bizară a scriitoarei și a emoțiilor ei.
„Uimire și cutremur” este povestea lui Amelie-san
Acea Amelie care era autoarea în tinerețe și care a crescut și a și lucrat o perioadă în Japonia. La începutul anului 1990, naratoarea, totodată personaj principal, este angajată de o mare și influentă firmă japoneză – Yumimoto. Dar ceea ce la început o va impresiona pe tânăra angajată, în scurt timp o va face să urască viața sa acolo. Cu toate acestea, micul roman e presărat și de un umor mai negru. Ca un fel de haz de necaz, cu ajutorul căruia Amelie va depăși situațiile din ce în ce mai stresante și umilitoare la care este supusă.
Personajele care se perindă prin poveste dau și ele culoare acestui episod din tinerețea autoarei. Unele sunt prietenoase la început, dar mai apoi o vor trăda. Altele par dure, dar sunt inimoase. Mai sunt și oameni buni și de ajutor și atât. Dar și personaje capricioase, care tună și fulgeră în companie.
De altfel, tot ceea ce aflăm despre Amelie-san este doar traiul ei și munca ei în cadrul companiei japoneze și felul în care se va transforma sau sentimentele ei referitor la acest mediu. Practic, cartea „Uimire și cutremur” descrie un an din viața unei angajate străine, dar care stăpânește japoneza, într-o multinațională din Japonia, care are tot felul de reguli bizare, o conducere deficitară și concepții despre lucru total comuniste, ca să mă exprim într-o manieră mai explicită.
Amelie-san va descoperi în aceste luni de lucru autoritatea din care nu poți ieși a unei companii riguroase japoneze din anul 1990
Va învăța, dar nu fără uimire și dezgust despre codurile de conduită din viața socială, dar și din mediul de lucru japonez. Tânăra va trece prin tot felul de posturi mai mult sau mai puțin pentru nivelul ei, unele de-a dreptul bizare și inutile. Ca în cele din urmă, din cauza nepriceperii ei sau a intențiilor rele a celorlalți, să ajungă să facă curat la toaletele firmei. Dar nici acolo fără a fi apostrofată și înjosită pentru neglijența sau necunoașterea ei.
Acest periplu în mediul de lucru al companiei este absurd. Dar mai absurd decât orice este caracterul și modul de a se comporta al colegilor și al superiorilor săi. Ba spre final, vei afla cu uimire și groază că tot ea, cea umilită și nerespectată de nimeni va trebui să se înjosească încă o dată și să se facă mică pentru a i se permite să plece din firmă odată cu încheierea unui an de muncă în compania Yumimoto.
„Uimire și cutremur” nu a fost o carte ușor de digerat. Nu e prea plăcută ca subiect. Dar te face să vezi că poți privi unele lucruri în viață și sfârșind prin a nu pune prea mult la suflet și a nu lua în nume de rău felul în care se comportă ceilalți cu tine. Și poate te va face un pic mai umil.
