După ce am citit cu sufletul la gură şi cu ochii plini de lacrimi Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea nu aveam cum să ratez continuarea acestei cărţi minunate aşa că am pus repede mâna pe Viaţa e uşoară, nu-ţi face griji.
Deja obişnuită cu stilul scriitoarei Agnes Marin-Lugand am ştiut de la început că din moment ce deschid cartea să o citesc sigur nu o las din mână până ce nu o termin, aşa a şi fost.
Întoarsă din călătoria din Irlanda, Diana hotărăşte la insistenţele prietenului ei Felix să deschidă cafeneaua literară să înceapă o nouă etapă din viaţă departe de cei pe care i-a cunoscut în Irlanda, mai ales de Edward.
Evident el mi-a lipsit cel mai mult. Amintirea lui revemea în valuri, uneori de fericire, alteori de durere. Dar cu cât trecea timpul, cu atât eram mai sigură că nu voi mai avea niciodată veşti despre ei şi mai ales despre el. N-ar fi avut niciun rost după atâta timp;acum, după mai bine de un an… Totuşi…
Deschiderea cafenelei a ajutat-o foarte mult pe plan social, cât şi în relaţia cu familia ei dovedindu-le că poate fi independentă. Cafeneaua era echilibrul ei.
Aşteptam cu nerăbdare ca autoarea să-l aducă în viaţa Dianei din nou pe Eduard dar surpiza a venit când a apărut Oliver.
Viaţa putea să fie mai blândă cu el drept tovarăş. Braţele lui erau puternice şi protectoare, ochii căprui, blânzi şi zâmbitori, totodată chipul expresiv.
Dacă începutul cărţii parea unul liniştit, calm cu o Diana care părea că îşi regăsise echilibrul, acest lucru nu se menţine până la finalul cărţii. Autoarea a reuşit din nou să-mi smulgă nişte lacrimi la câteva pasaje despre care nu am să vă povestesc să nu vă stric farmecul atunci când o să citiţi cartea.
Era timpul; am trecut prin spate ca să ajung la scara imobilului. În pragul încăoerii, am închis ochii respirând adânc mirosul de cărţi, de cafea şi de lemn. Fulgerări, frânturi de amintiri mi-au traversat gândul, am închis uşa fără să mai deschid ochii… . Oamenii fericiţi care citesc şi beau cafea aveau să trăiască fără mine…
Lectură plăcută !!!
Alte recenzii de la Agnes Marin-Lugand:
