Recunosc că romanul “Viața lui G.” de Mihai & Gabriel Vacariu nu a fost prea pe placul meu. Ceea ce mi-a plăcut mult însă au fost inserțiile de citate din romanele lui Dostoievski, un scriitor apreciat și iubit de cei doi frați.
“Viața lui G.” este cartea de debut în proză a gemenilor Mihai și Gabriel Vacariu
În această carte, realitatea și ficțiunea își dau mâna, într-atât încât nu îți vei da seama prea ușor ce e real și ce nu. Asta mai ales dacă nu îi cunoști personal pe cei doi români.
Este și un fel de autobiografie, cei doi contopindu-se în personajul ce are elemente din amândoi, G. Acesta are mai multe chipuri, dar ceea ce îl definește este iubirea pentru filosofie și încercarea de a găsi sensul vieții. El este un filosof, un geniu, un God neînțeles care încearcă să se facă cunoscut, să lase ceva în urma lui în această lume. Să răstorane filosofia și să o rescrie.
Cartea aceasta nu este ușor de parcurs. Și nici de înțeles. Nu am fost pe aceeași lungime de undă cu ce a avut de transmis. Sau mai degrabă nu m-a impresionat stilul scrierii, limbajul adoptat și poveștile redate în ea. Dar ce mi-a plăcut au fost inserțiile de titluri ale volumelor unor autori ce merită citiți și apreciați.
Romanul de debut “Viața lui G.” scris la unison de gemenii Gabriel și Mihai Vacariu este despre viața lor, viața lui G.
Acesta este personajul conturat după chipul și asemănarea lor. Cei doi sunt studenți la Filosofie, bursieri în mai multe părți ale lumii, și mereu în căutarea fericirii și a vieții trăite clipă cu clipă.
Unul dintre ei se regăsește mai ales sub forma lui G., pe când celălalt este naratorul poveștii. Primul are un accident grav care îi pune viața în pericol. Dar până la urmă scapă și își trăiește viața mai departe. Filosofând, având eșecuri în dragoste și sfârșind în cele din urmă într-un azil de bătrâni. Acolo unde este vizitat de fratele său pe care nici măcar nu îl mai recunoaște.
Din ce relatează autorii, se pare că viața lui G. este inspirată din realitate și din ficțiune în aceeași măsură. Episoadele descrise în volum sunt și imaginare și reale. Iar partea cu accidentul din studenția din Oxford, coma și recuperarea este cât se poate de adevărată. Dacă îți place filosofia și vei ști să citești cu atenție și în liniște, cu mintea și sufletul deschise aceste rânduri, poate că îți vor plăcea mai mult decât mi-au plăcut mie.
Scrierea, la care s-a lucrat mai bine de 4 ani de zile, are însă un mesaj clar de transmis, pe care oricine citește cartea îl poate extrage și aplica spre binele său. Ideea celor doi frați transmisă pe această cale tuturor cititorilor lor este de a trăi viața la maxim, de a profita de fiecare moment ca și cum ar fi ultimul. O morală destul de bună, pe care cu toții încercăm să ne-o inoculăm, dar pe care puțini reușesc să o aplice cu succes.
Alte recenzii de la Mihai & Gabriel Vacariu:
