Blestemul Câștigătorului mă fascinase și mă făcuse să fiu când un sentiment al iubirii, când un sentiment al răzvrătirii și al luptei. Acest balans al sufletelor îmi alergase mintea spre noi lupte purtate de Arin și Kestrel. Trădarea Câștigătorului mă aruncase în înaltului cerului și mă lăsase să mă îndrept precum o torpilă spre pământ. Finalul fusese unul dezastruos în urma căruia mintea mea rămăsese să strige: Asta nu-i adevărat! Așa ceva nu se întâmplă! De ce nu vede Arin adevărul și nu vine să o salveze!?
Nu este o surpriză că nu am mai așteptat să apară ultimul volum al Trilogiei Câștigătorului și în limba română. Am dat buzna și l-am citit în limba engleză. Pur și simplu trebuia să aflu finalul. Un final la urma căruia am răsuflat ușurată asta în timp ce eram dezamăgită. Mna, la ce v-ați așteptat. Toată această trilogie te împinge la extreme ca pe o minge de ping pong. Aș fi fost dezamăgită și pusă pe război dacă ar fi avut alt final. Și cu toate astea drăcușorul din mine și-ar fi dorit finalul anticipat în primele două volume. Nu vă faceți iluzii totuși. Încă sunt surescitată. Finalul frumos al unuia poate fi tragicul altuia.
“(…) You don’t need to be gifted with a blade. You are your own best weapon.”
Împăratul a avut mai multă experiență în șantaj și minciună decât Kestrel. Cu toate acestea lovitura finală a venit din partea celui mai neașteptat personaj: generalul Trajan. Kestrel nu a simțit constant iubirea venind din partea tatălui său, însă nicicând nu s-ar fi gândit că între viața ei și regat, generalul Trajan va alege regatul. Și totuși, iată că o face. Își desconspiră fata, dându-i de gol sentimentele pentru Arin, în fața împăratului folosindu-se de o ultimă scrisoare pentru Arin în care îi spunea acestuia tot adevărul ei.
She was falling, she was plunging through the black nothingness of why and how, she was terrified of what she had forgotten. She blamed him for not seeing her fear even as she was determined to hide it.
Din dorința de a șterge dezamăgirea și disprețul din ochii celui iubit, Kestrel face greșeli de neiertat, punându-și în pericol viața și săpându-și singură groapa. Însă trădarea tatălui atârnă mai greu ca oricând. Nicicând nu s-ar fi așteptat ca acesta să o predea împăratului ca pe un tâlhar de rând. Și totuși o face. O amintire ce gravează o rană imposibil de vindecat în inima ei.
She wasn’t a person, really, but two. The Kestrel from before and the one now, each grating against the other like halves of a split bone.
Ca un semna de bună voință din partea împăratului, Kestrel nu este ucisă ci trimisă în lagărele din tundră. O crimă întârziată de dragul de a da impresia unei favori în fața generalului Trajan. În timp ce trupul îi este purtat spre lagăre, moartea îi este înscenată precum un basm în fața poporului. O ultimă salvare îi apare lui Kestrel sub forma unei voci herrani căruia îi dă o molie și-și sugerează să i-o dea lui Arin. O ultimă încercare de salvare. O speranță deșartă într-o luptă pierdută.
As he spoke; it occurred to her that maybe he, too, felt like two people, that maybe everybody does, and that it’s not a question of whether one’s damaged, but of how easily or not that damage is seen.
The Winner’s Kiss este de o nerăbdare uluitoare. În timp ce tu știi că Kestrel își pierde viața în lagăr, îl urmărești pe Arin primind vestea morților celor apropiați, inclusiv a lui Kestrel, cu o detașare uimitoare. Te rogi în sinea ta să apară mesagerul Moliei, știind în sinea ta că e o speranța deșartă. Și iată-l, totuși, că apare. Dar cum își poate da seama Arin că Molia e de fapt Kestrel. Și totuși el o face.
“There is a difference between you and me. If I die, you’ll survive. If you die, it will destroy me.”
Inima lui așează bucățile de puzzle. Mereu a știut adevărul în sinea lui, însă tăcerea lui Kestrel nu i-a dat destul avânt încât să-și împresoare inima cu iluzia ce i-o creau sentimentele. Acum i se dă șansa izbăvirii. Dar o va mai găsi pe Kestrel în viață? Și dacă da, îi va mai acorda ea o șansă?
…this must be what memory was for: to rebuild yourself when you lose the pieces.
Arin o salvează pe Kestrel, însă aceasta nu-și mai aduce aminte trecutul. Luna grea din lagăr, și cele trei rânduri de droguri primite pe zi i-a șters orice zvâc din ceea ce a fost. Arin se vede pus în situația a continua un război purtat pentru viața herranilor și a-i acorda întreaga sa atenție lui Kestrel, înainte de a-i pierde cu totul inima.
“I won’t play you because even when I win, I lose. It’s never been just a game between us.”
Mintea lui Kestrel este ca un gol pe care nu vrea nicicum să-l umple. Inima îi spune să fugă de amintiri. În trecutul ei nu va găsi decât suferință și singurătate. În ciuda fugii ei însă, inima își întețește bătăile în preajma lui. Deși mintea nu-l recunoaște, inima îi spune că este acasă. Pe de o parte se luptă pentru a nu-și recapăta memoria, pe de altă parte le-ar vrea, fiindcă el poartă miros de acasă și de siguranță. Ce parte a ei va fi mai puternică?
“You mean forgive. Forgiveness is so… squishy. Like all this mud. (…) It drags you down”, Risha said. “You know this.”
The Winner’s Kiss este o luptă pentru teritoriu, pentru dreptul la viață și libertate, dar și pentru dreptul la iubire și adevăr. Arin nu poartă o bătălie doar pentru poporul său ci și pentru inima lui Kestrel. Acea inimă care pare că vrea se fugă chiar și când cedează. Marie Rutkoski creionează un final devastator pentru Trilogia Câștigătorului. Unește năzuințe și speranțe și le îmbracă în iubire și război. Cine va pierde și cine va câștiga?
“I tried so hard to live in your world”, she told him. “Now it’s your turn to live in mine.”
Alte recenzii de la Marie Rutkoski:
Buna ! Nu stii cumva cand apare cartea in romana ?
Din ce am prins de prin blogosferă, volumul va apărea până la Gaudeamus. Nu știu o dată exactă, dar ar trebui să fim cu ochii pe Editura Leda săptămânile astea 🙂