Atenţie: începutul nu este promiţător deloc!
Pare mai degrabă o carte de pe vremuri, care ar fii plăcut bătrânilor, celor care nu ştiau prea multe şi care se minunau de orice.
Dar nici vorbă!
Când lucrurile se pun în mişcare şi acţiunea începe să vibreze, îţi dai seama că e una dintre acele cărţi! O carte care te va mişca, te va surprinde, te va face să descoperi despre tine ceva ce nu ştiai că ai/ că esti/ că poţi să simţi.
Zuleiha deschide ochii în fiecare dimineată cu dorinţa de a nu mai face asta mâine!
Este o furnică ce duce în spate toate sarcinile întregului muşuroi. Şi cu cât se străduieşte să le facă pe toate cât mai bine, cu atât riscă să fie strivită mai tare.
Totuşi soarta pare să fie milostivă şi o rupe din rutina dăunătoare, îndepărtând-o cu totul de viaţa ei anostă.
Dar drumul spre necunoscut este dureros, atât fizic cât şi emoţional. Zuleiha este martora dezumanizării: Marea Deportare în Siberia!
Ca şi imaginile de la Auschwitz, oamenii îşi pierd identitatea şi devin doar insecte dăunătoare care trebuie exterminate.
Dar Zuleiha nu este o insectă oarecare. Este o supravieţuitoare în adevăratul sens! Ea e cea care merge până la capăt pentru ca povestea să poata fii spusă exact aşa cum a fost!
Ea nu supravieţuieste doar drumului până în Siberia (ceea ce oricum este un miracol) ci şi colonizării terenului potrivnic, vremii şi vremurilor grele care se succed. Dar şi principiilor, prejudecăţilor şi diferenţelor de orice fel.
Dragostea nu prea are ce să caute aici dar apare atât de firesc şi imposibil de controlat, la fel ca Răsăritul (sau Apusul), pe care nu poţi decât să stai să îl priveşti înlemnit până când el îşi face rostul.
După o viaţă seacă, neagră şi apăsătoare, Zuleiha primeşte nu una, ci două iubiri: cea de părinte şi cea de ibovnică!
Ambele la superlativ! Ambele trăite aşa cum puţini reuşesc să o facă!
Pentru ambele, nu este nimic pe lumea asta dar nici pe cealaltă, pe care ea să nu fie în stare să îl sacrifice.
O carte care trebuie citită cu orice preţ!
Alte recenzii de la Guzel Iahina:
