Cristina Nemerovschi a reflectat în nymphette_dark99 povestea generațiilor de astăzi. Criticata și controversata, nymphette este ceea ce aș numi eu o frescă a realității. Nu spun nicidecum că cei din ziua de azi ar avea curajul Victoriei (ups! curajul lui Vicky, reformulez), dar Cristina Nemerovschi trece dincolo de granițele convenționalului și afirmă în această carte exact gândurile adolescenților de azi și de mâine.
Vicky este o adolescentă de 13 ani și 4 lui pentru care viața e un carusel într-o mișcare constantă. Curajoasă, îndrăzneață și inteligentă, protagonista este ceea ce unii ar numi-o Lolita în varianta românească, dar eu cred că Vicky o depășește pe această Lolita a lui Vladimir Nabokov în foarte multe privințe. Protagonista este unul dintre cele mai complexe personaje pe care le-am întâlnit vreodată. Vicky nu e copilul cu media zece pe linie și nici fata bună și ascultătoare. Vicky nu este rebelă; Vicky e rebeliunea în sine.
Vicky are o singură zi pentru a ajunge de la Brașov la București, pentru aniversarea iubitului ei, Dev. Fără bani, baterie la telefon și fără geaca ei preferată, protagonista se folosește de toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a-și atinge scopul. Face autostopul de mai multe ori și interacționează cu foarte multe persoane pe care autoarea le-a descris în toată complexitatea lor.
Nymphette depășește limitele impuse de literatură, devenind astfel una dintre cele mai bune cărți psihologice. Cine ar auzi pentru prima dată de Vicky, tânăra care face lucruri neobișnuite pentru vâsta ei ar zice că e nebună și nu gândește. De fapt, scrutând în adâncul romanului, aflăm că protagonista are o gândire mult, mult mai matură decât ar fi normal la vârsta sa și gândește și analizează în profunzime fiecare situație, fiind extrem de perspicace și inteligentă. Dar nu inteligentă în funcție de notele de la școală, întrucât unul din mesajele acestui roman e că notele nu reliefează inteligența și nici vârsta nu arată maturitatea. Vicky e deșteaptă în ce privește o școală a educației personale. Știe ce vrea și știe că va face orice pentru a-și atinge scopurile.
“Faza e că niciodată nu trebuie să-ți propui să trăiești la limită, ca să-ți și iasă. Din contră, ca să-ți iasă așa cum trebuie, e musai să uiți că trăiești, că ești alive, să nu mai fii conștient de persoana ta și să te lași să plutești liber în orice direcție ar vrea vântul să te împrăștie.”
Cum afirmam și la început, consider nymphette ca fiind o frescă a realității. Părinții care își stresează copiii în legătură cu situația școlară, prietenii falși și relațiile aparent complicate sunt exact situațiile prin fiecare dintre noi trece la un moment dat. Dar Vicky nu acceptă asta. Ea se revoltă și recunoaște asta clar și răspicat în fața tuturor. Vicky poate schimba lumea, dar lumea nu ar putea să o schimbe vreodată pe ea. Adolescenta face exact ce simte, se lasă ghidată de instinct și nu o interesează părerea celorlalți. Știe că vrea să învețe din propriile greșeli, nu din greșelile mamei sau prietenei ei. Are personalitate și o exploatează la maximum. Vicky vrea să lase în urma ei mai mult decât cenușă; vrea să lase în urma ei un sens mai profund al vieții, un sens care poate schimba destinul fiecăruia dintre noi.
Nymphette_dark99 este mai mult decât o carte. Nymphette_dark99 este vocea unei generații, este ceea ce va fi când nu va mai fi nimic.
Alte recenzii de la Cristina Nemerovschi:
