Care este condiția libertății tale? Regula sau curajul? Frica sau imaginația?
Care-ți este stavila simțirilor lăuntrice și unde se termină zona ta de confort?
A fost odată ca niciodată o căprioară…
Și aventura acesteia este narată în cartea Povestea unei micuțe căprioare – scrisă de Rodoula Pappa și ilustrată de Célia Chauffrey.
… care trăia în grădina zoologică a unui oraș, nici prea mare, nici prea mic. Aici viețuiau și alte animale, aduse din toată lumea. Dar micuța căprioară nu cunoștea măreția și splendoarea lumii înconjurătoare despre care vorbeau animalele din celelalte cuști. Într-o noapte, însă, poarta rămâne descuiată, iar căprioara îndrăznește să iasă, străbătând mai întâi străzile orașului și ajungând la o pădure deasă.
Aici întâlnește o pasăre care o îndeamnă să-și caute suratele, iar aceasta cunoaște căprioarele pădurii și locuiește o vreme împreună cu ele. Fericirea vieții în libertate nu o împiedică să-și amintească de prietenii de la grădina zoologică, așa că, tot într-o noapte, străbătând din nou străzile orașului, se întoarce la vechea-i casă.
Dar grădina zoologică nu-i mai pare locul prietenos de altădată, căci în răspărul intenției ei vine avalanșa de pretenții a colocatarilor: pentru a o urma, maimuțele îi cer acesteia zece banane zilnic, vreme tropicală și copaci înalți. Pinguinii vor gheață imaculată, răcoroasă, groasă și transparentă, iar o iepuriță pretinde bone, profesori de muzică și școli bune pentru iepurașii ei.
În întâmpinarea confuziei căprioarei vine atunci hiena, lămurind-o: aceasta le-a avertizat pe animale ce presupune plecarea din acel loc – renunțarea la mâncare, siguranță și confort. Astfel, în ochii tuturor, povestea micuței căprioare despre necunoscut pare o înșiruire de promisiuni false și speranțe înșelătoare… o grămadă de minciuni!
Liniștea apăsătoare a nopții este curând întreruptă de o voce plină de revoltă… ca un tunet. Cine îndrăznește să ia cuvântul și să o susțină pe micuța căprioară? Și, mai mult decât atât, va dori cineva să o urmeze pe aceasta, din nou, prin poarta descuiată?
Mizând pe o simplitate aparentă, cartea Povestea unei micuțe căprioare își transformă lectorii în receptorii unui mesaj care transgresează literalul. În acest sens, simbioza planurilor narativ-ilustrativ revelează o veritabilă lecție despre libertate, prin raportare la îngrădire.
Se conturează, astfel, două tipuri de lume: lumea diurnă a căprioarelor din pădure și lumea nocturnă a animalelor închise în cuștile grădinii zoologice. Viața în libertate este fericită, dar nu și lipsită de griji. Iar supraviețuirea depinde de o coordonată fundamentală – a fi împreună. De unitate. La antipodul ei ne apare descrisă viața în captivitate. Animalele din grădina zoologică nu doar că trăiesc închise, dar devin ele însele închistarea mediului ambiental. Raportarea lor la exterior se oprește la zăbrelele cuștilor în care stau: deși întrezăresc esența vieții în libertate, se tem să o cunoască, inventând pretexte pentru a nu-și părăsi culcușul călduț. Iar hiena le cunoaște fricile și lipsa de empatie și le exploatează.
Revolta ursoaicei vine în ajutorul căprioarei, deoarece aceasta acceptă plecarea. Motivația ursoaicei – „Așa e viața… plină de bucurii, dar și de tristețe…” – devine sinonimă curajului de a înfrunta existența în complexitatea ei: nu poți simți gustul roadelor dulci ale vieții, dacă nu îi cunoști și amărăciunea.
Apărută la Editura Cartemma, Povestea unei micuțe căprioare este o poveste pentru oamenii mari și mici, deopotrivă – un îndemn la renunțarea la frică în vederea îmbrățișării frumuseții autentice a vieții.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartemma
Alte recenzii de la Rodoula Pappa:
