Sabato scrie altfel. Poate pentru că la bază nu e scriitor. Nu asta a fost educat să devină. El e fizician. Asta îi e meseria. E adevărat, a abandonat-o, dar o are în sânge. Și probabil în asta stă forța atracției pe care o exercită asupra cititorului scriitura lui.

Nu sunt la prima întâlnire cu Sabato, nici la ultima. Îl caut cu lumânarea că îmi place de mor cum îți face focul, îți pune ceva tradițional de gustat, îți toarnă o cinzeacă, chiar îți deapănă și o poveste de pe meleagurile lui molcolm și tărăgănat și apoi dă barda jos din cui și te altoiește, și te trăznește, și te trezește de nici dacă vrei să fugi nu mai știi încotro voiai s-o apuci. Nu, nu e sălbatic, nu e violent. E crud și sincer, dureros de sincer. Nu dă cu barda degeaba. A încercat și cu frumosul, și cu urâtul, a încercat și cu vorba bună și cu o înjurătură ca la carte, a încercat pe toate părțile, dar nu s-a putut. Și nu mai are timp s-o ia pe ocolite. Așa că o taie de-a dreptul. Când scrii un testament literar nu mai apelezi la fasoane și etichetă și finețuri. Nu-ți mai pasă de ele. Timpul curge, dracii țopăie și trag de tine, iar tu trebuie să apuci să spui tot ce ai de spus.

Înainte de tăcere  este un testament literar. Sabato e conștient că e aproape de finalul călătoriei sale pe acest pământ. E legat indisolubil de casa în care a trăit cu marea dragoste a vieții lui, Matilda. Și acum, simțind finalul atât de aproape, începutul și copilăria, paradoxal, îi reapar în gânduri mai clare și mai limpezi ca oricare altă perioadă a vieții.

Este o compilație de sfaturi, sfaturi venite de la un om care își asumă eșecul. N-a reușit să facă nimic din ceea ce propune generațiilor următoare. Știe că n-a lăsat nimic notabil în urmă, dar își asumă și îndrumă. Îi îndrumă pe alții să facă un pustiu de bine lor și planetei.

Sabato s-a luat la trântă cu soarta pentru ultima oară și în ultimul ceas nu mai ia în seamă decât probleme universale ca viața, moartea și supraviețuirea. Nu a lui, a noastră, ca specie. Speră ca omul, pus față în față cu auto-distrugerea, va fi suficient de înțelept încât să-și schimbe destinul și să iasă învingător. Speră că vom reuși să abandonăm autodistructivitatea și să ne regăsim speranța și moralitatea. Sabato mizează pe empatie. Speră că vom fi în stare să dezvoltăm o conștiință morală comună capabilă să respingă răul și să găsească auto-perfecționarea .

Sabato e pesimist. E un om de știință. Dar nu tehnologia, nu știința este calea. Nu crede nici în vise roz, nici în unicorni, dar crede în omenire și, așa pesimist și realist, crede că încă există speranță. Umanitatea n-a murit, dar are nevoie de resuscitare.

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

AngelaRedactor Booknation.ro7 ani, 10 luni, 6 zile623 articolelocul 3/12Toate articoleleBlog

Sunt bookaholica ce se scaldă în cești de cafea și pahare de vin pentru a nu pierde ritmul și timpul, care e așa scurt și întotdeauna invers proporțional cu lista mea de must-read. Recomand cărțile bune cu inima deschisă și povestesc cu foc și nervi atunci când sunt dezamăgită. Sunt omul cărților pe față, îmi asum ce scriu și îmi argumentez părerile și recenziile. Îmi place să împărtășesc impresii, să vorbesc deschis și fără pretenții despre cărți bune și mai puțin bune.Sunt Angela, sunt ploieşteancă get-beget, revoluționară şi naționalistă. Sunt cititoare de cursă lungă şi îmi place să împart cu alții bucuria lecturii atât aici pe Booknation cât și pe blogul meu personal. Pentru că viața fără cărți este pustiu, iar lectura este balsam pentru suflet și plăcerea mea vinovată. Vă aștept la dezbateri aprinse în contradictoriu pe marginea recenziilor mele și nu numai, pentru că polemica e parte din mine, cum e și lectura.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted