”Cartea Alinării” de Matt Haig este un mic manual de speranță în mijlocul unor vremuri extrem de tulburi. Este o mică colecție de remindere și ”reguli” pentru a trăi cât mai liniștiți și împăcați cu noi înșine.
Ca orice carte de Matt Haig și ”Cartea Alinării” este ca o îmbrățișare cuprinsă între paginile unei cărți. Un reminder de 248 de pagini că totul va fi bine. Altminteri nu am ajuns la finalul drumului.
Dar, ca oricare carte ”pentru adulți” de Matt Haig și aceasta urmărește același tipar al ideilor aranjate în același fel (și în aceeași ordine). Ca fan ”înrăit” al autorului, cărțile sale pentru copii nu ar trebui să lipsească din nicio casă, mă simt un pic…trădată că reciclează anumite idei în fiecare dintre cărțile lui despre bolile psihice.
”Când nu putem vorbi, putem scrie. Când nu putem scrie, putem citi. Când nu putem citi, putem asculta. Cuvintele sunt semințe. Limbajul e calea înapoi, spre viață. Și uneori e cea mai importantă alinare pe care o avem.”
Sentimentul general al unei cărți de Matt Haig este prezent și aici, dar, mai mult ca de obicei, lectura acestei cărți se simte un pic ca cea a unui jurnal personal. Un jurnal în care adaugi povești personale, liste de lucruri preferate, citate și multe alte lucruri extrem de personale care își găsesc de regulă locul în jurnalele noastre.
Mai important, pentru mine, decât tot ceea ce am spus mai sus, este că Matt Haig ne reamintește încă o dată că nu este nimic în neregulă cu a nu fi bine. Nu este nicio problemă dacă astăzi nu este o zi bună și nu suntem cea mai bună versiunea a noastră. Este doar o zi iar mâine este șansa unei zile noi și mai bune.
Pentru mine, prezența unei cărți care normalizează imperfecțiunea într-o lume grăbită și obsedată de perfecțiune este extrem de importantă, mai ales pentru cei mai mici dintre noi aflați la început de drum literar sau drum al vieții.
”Cartea Alinării” este o carte perfectă pentru oricine are nevoie de un mic reminder pentru vremurile grele despre vremurile bune ce inevitabil urmează să vină.
Alte recenzii de la Matt Haig:
