Screenshot
Lumea pare să evolueze cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Cu o viteză pe care omul nu o poate măsura, cu o viteză pentru care omul se ferește parcă să o numească.
Este viteza tehnologiei, a inteligenței artificiale și a algoritmilor!
Știm! Știm asta pentru că i-am auzit pe toți vorbind despre asta. Se vorbește și se tot vorbește…dar parcă nu destul!
Cartea lui Suleyman si Bhaskar este o enciclopedie a trecutului, o dezbatere a prezentului și o sentință a viitorului.
Sunt despicate, analizate, expuse, presupuse și uneori osândite unui viitor sumbru, scenariile omenirii alături de tehnologie.
Ei zic indirect cumva, că o să ne trezim într-o dimineață când vom da perdeaua la o parte și vom vedea drone în loc de mașini, un Siri “adevărat” ne va aduce cafeaua și holograma noastră va fi prezentă în mai multe locuri deodată pe toată planeta.
Habar nu o să avem ce ne-a lovit!
Cartea mă face să cred că trăim în mai multe realități paralele. În anumite locuri tehnologia este inexistentă, pare să nu se fi inventat încă. În altele este încă timidă, își testează terenul, încearcă, analizează, stă la pândă. Iar în altele este deja în armonie cu omul.
Locul în care tehnologia are puterea supremă nu există. Nu încă!
Apoi vorbește despre periculoasa posibilitate de a fi la îndemâna oricui “invenția secolului”. Pornind de la faptul că unele arme artizanale sunt construite în intimitatea caselor personale, în câteva minute cu ingrediente la îndemână până la exemplul propriu:
În vara anului 2010, într-un birou demodat, în stil Regency, cu vedere spre Russell Square din Londra, am înființat împreună cu doi prieteni, Demis Hassabis și Shane leg, o companie numită DeepMind. Acesta era obiectivul nostru – unul care, retrospectiv, pare încă la fel de ambițios, nebunesc și plin de speranță; să reproducem exact ceea ce ne face unici ca specie, și anume inteligența noastră.
Cu alte cuvinte prezentul nostru de azi nu este cu mult mai diferit față de modul în care au fost descoperite informațiile vitale ale timpurilor în trecut dar este de mult mai multe ori mai periculos. Ceea ce descoperim azi, în garajul, bucătăria sau cada de baie a noastră este posibil atât să revoluționeze lumea cât și să o distrugă.
Odată ajunse la maturitate, aceste tehnologii noi se vor răspândi rapid, devenind mai ieftine, mai accesibile și difuzate pe scară largă, devenind mai ieftine, mai accesibile și difuzate pe scară largă în întreaga societate. […]
Cu toate acestea, IA, biologia sintetică și alte forme avansate de tehnologie generează riscuri la o scară extrem de îngrijorătoare, care ar putea reprezenta o amenințare existențială pentru statele naționale – riscuri atât de mari, încât ar putea perturba sau chiar răsturna ordinea geopolitică actuală.
Pare că un foarte mare rol în toată această poveste o are media! Care nu insistă, nu sapă, nu ne zice toată povestea până la capăt.
E un paradox atât de puternic faptul că mediatizarea nu reușește să se mediatizeze, avansul tehnologic încă permite să existe locuri populate fără apă potabilă și accesul liber și gratuit la informație naște atât de mulți analfabeți. Mă rog…
Cartea face mereu slalomuri printre bine și rău. Ea zice că toate acestea sunt “doar” niște valuri. Singurul lucru pe care îl putem controla este prezentul, așa că învățămintele din trecut ar trebui să ne fie literă de lege, mai ales când vorbim de “să nu lăsăm istoria să se repete”.
În decurs de aproximativ o sută de ani, mai multe valuri tehnologice succesive au condus omenirea de la o eră a lumânărilor și a căruțelor trase de cai la una a centralelor electrice și a stațiilor spațiale. Ceva similar se va întâmpla în următorii 30 de ani. În următoarele decenii un nou val de tehnologie ne va forța să ne confruntăm cu cele mai importante întrebări cu care specia noastră s-a confruntat vreodată.
Iar valul nu va face decât să crească.
Citind această carte mi-am amintit de vorba de duh a unui profesor care zicea “de ce simplu când se poate complicat”?
Ne străduim din toate puterile să facem orice pentru a fi mai fericiți, mai sănătoși, mai longevivi dar uităm să trăim. Ne chinuim să găsim coada la prună, vorba aia, când de fapt pruna e mult mai valoroasă și fără coadă.
Următorul val are o logică foarte rațională pentru prezent. Ceea ce trăim este firesc și cumva a fost prevăzut, date fiind semnele istoriei. Cartea zice că nu există cale de întoarcere în fața tehnologiei. Ea ne va aduce multe îmbunătățiri pe care nu le vom putea obține altfel. Dar, (pentru că mereu există un “dar” nu-i așa?) cartea vrea să tragă și un puternic semnal de alarmă asupra graniței extrem, extrem de subțiri pe care o va trasa tehnologia între perfecțiune și dezastru.
Valul următor vine pentru că nu există nicio cale de reușită fără el. Forțele sistemice la scară gigantică de acest gen fac ca tehnologia să avanseze. Dar o altă forță, mai personală, este, din experiența mea, mereu prezentă și în mare măsură subestimată: egoul.
Apele tehnologiei clocotesc de secole. Dacă până acum a durat câteva sute de ani până să fie descoperită și acceptată; până când curenții au format apa; câteva zeci ca să ia amploare și forma valului să fie vizibilă cu ușurință, cu siguranță de acum, nu va mai fi nevoie decât de un timp mult, foarte, extrem de scurt ca valul să atingă înălțimea maximă. Să se spargă și să inunde toate spațiile disponibile.
Mai ales pe cele neprotejate și vulnerabile.
Alte recenzii de la Mustafa Suleyman :
