Doctorul Raymond Moody a ales un titlu foarte sugestiv pentru cartea sa, și anume, Viață după viață. Mi s-a părut morbidă ideea analizei morții și a stării de muribund, însă de curiozitate m-am apucat să citesc cartea, să văd ce poate să avea de spus acest autor.
Am fost plăcut surprinsă, deoarece Dr.Moody nu era un nebun care aberează despre moarte, fantome și strigoi, așa cum mă așteptăm eu, ci un doctor în psihologie și medicină, care a adunat mărturii de la un număr de 150 de oameni ce au experimentat moartea clinica și care au fost resuscitați.
Cartea prezintă pasaje din declarațiile acelor persoane, pe care Moody le pune cap la cap și le analizează încercând să identifice elementele comune.
Experienţele pe care le-a studiat se împart în trei categorii distincte:
- Experienţele unor persoane care au fost readuse la viaţă după ce au fost socotite, judecate şi declarate ca moarte clinic, de către doctorii lor
- Experienţele unor persoane care, în timpul unor accidente grave sau diverse boli, au ajuns foarte aproape de moartea fizică
- Experienţele unor persoane care, în timp ce mureau, povesteau experiența celor de față.
Similitudinile izbitoare pe care Raymond Moody le-a descoperit de-a lungul timpului sunt prezentate pe larg în carte. Mi s-a părut interesant că oamenii aflaţi în moarte clinică au putut să dea ulterior amănunte precise despre ce s-a întâmplat în acel moment.
După ce sunt relatate experiențele oamenilor cu „lumea de dicolo” în primele două capitole, autorul face în capitolul trei o paralelă a povestirilor subiecților cu Biblia, ideile lui Platon și Cartea tibetană a morților.
Dacă vrei să vezi ce te așteaptă la sfârșitul călătoriei în acest plan fizic, te invit să citești „Viață după viață”.
Alte recenzii de la Raymond Moody:
