Această carte m-a lăsat fără cuvinte. Nu este prima dată când întâlnesc pedofilia într-o scriere literară, celebra “Lolita” îmi stă la îndemână drept exemplu. Însă, felul în care Vanessa Springora relatează această istorie nu are cum să te lase indiferent.
V. este o fetiță de treisprezece ani care trece prin divorțul părinților, prin ignoranța totală din partea tatălui și în sfârșit este martora aventurilor mamei. Într-o seară, la una din serbări la care participă împreună cu mama sa, îl întâlnește pe G. – un scriitor de 49 de ani. Din acel moment G. își pune în practică tacticile de seducție, trimițându-i scrisori de dragoste și așteptând-o în fiecare zi de la școală. Cu un tată absent, o mamă nici ea axată pe educație, precocitate sexuală și mai ales o necesitate pronunțată de a fi iubită, este lesne de intuit rezultatul. Astfel, la 14 ani, V. devine amanta acestui pedofil care este mai în vârstă decât ea cu mai bine de trei ori.
V. este nimeni alta decât Vanessa Springora, iar G. este scriitorul francez – Gabriel Matznef.
Aflăm cu stupoare că mama îl admir
ă pe scriitor și deci dacă la început s-a împotrivit un pic, mai apoi chiar a susținut această “relație”. Explicația pe care avea s-o dea peste ani fiicei este că Vanessa la paisprezece ani era deja matură. Really? Copiii în adolescență sunt poate cei mai susceptibili a face greșeli care să le dea peste cap întreaga viață. Într-adevăr, este bine ca adolescentului să i se permită să ia propriile decizii și deci să fie responsabilizat, să fie lăsat să facă greșeli, pentru a învața anumite lecții. Însă, oare părintele nu are rolul de apărare și îndrumare al copilului? Există o logică în greșelile pe care adultul le îngăduie adolescentului. Sunt anumite limite care nu pot fi încălcate. Sunt anumite lucruri care pot avea impact pe toată viața și care sunt ireversibile.
Mi-aș fi dorit ca această carte să fie ficțiune. Prea dureros îi este conținutul pentru a fi o autobiografie. De-a lungul lecturii am simțit sentimente amestecate: milă, repulsie, indignare, ură, șoc.
Memoriile lui Springora au avut un succes imediat, dar și au provocat un adevărat scandal. Matzef nu și-a negat nicicând preferințele sexuale. El chiar și le-a imortalizat în propriile scrieri. Acolo el relatează cu lux de amănunte experiențele sale sexuale cu copii de la 11 la 16 ani. Strigător la cer este și faptul că Matzef a publicat în cărțile sale detalii senzitive din viața acelor copii, fiind susceptibili de a fi ușor identificați. La fel, el a inclus uneori și poze cu acei copii.
Ne întrebăm și noi precum Springora oare chiar în numele artei (dacă o putem numi așa) se merită asemenea jertfe?
Mais que vaut la vie d’une adolescente anonyme au regard de l’œuvre littéraire d’un être supérieur?
Un răsunet pozitiv al cărții s-a manifestat prin faptul că cei trei editori ai lui Matzneff au încetat să lucreze cu el; i-a fost revocată o bursă pe viață; iar guvernul francez a implementat vârsta de consimțământ de 15 ani. Legea din 21 aprilie 2021 „care are ca scop protejarea minorilor de crime și infracțiuni sexuale și incest” stabilește o vârstă de 15 ani sub care nu poate exista consimțământul cu un adult din momentul în care diferența de vârstă depășește 5 ani. Această vârstă crește la 18 ani în caz de incest.
Scandalul a scos la suprafață și nume mari din societatea franceză care îl susțineau pe Matzneff printre care François Mitterrand, Jean-Marie Le Pen, Yves Saint Laurent, Pierre Bergé, etc. Am fost surprinsă să-l găsesc și pe Emil Cioran printre cei care îl îndreptățeau pe pedofil.
Et, en effet, comment admettre qu’on a été abusé, quand on ne peut nier avoir été consentant?
Recomand cartea, este un dus cu apă rece.
Alte recenzii de la Vanessa Springora:
