Consider cartea de față o distopie și nicidecum o premoniție a unui viitor spre care se îndreaptă umanitatea ca urmarea a ateismului. Din această perspectivă, afirm că cartea mi-a plăcut. Îmi plac distopiile și scrierile care preamăresc anumite probleme de ordin social, precum este și romanul respectiv.
Ne află într-un an neidentificat, când legile promovate au ca scop suprem reducerea numărului populației pe glob. Pentru fiecare al doilea copil există o taxă de 2000 euro. De-asemenea doar primul născut are dreptul la urmași, cel de-al doilea copil al familiei fiind castrat. Legea eutanasiei este semnată. Aceasta constă în faptul că fiecare om când ajunge la 65 ani este închis în azilul de bătrâni, une cu voia sau fără voia sa i se administrează o injecție pentru a-l eutanasia. Pe lângă aceștia, aceeași soartă o au și persoanele mai tinere cu grave probleme de sănătate. Plus la toate statul începe a pune stăpânire pe copii, transformându-i în pionieri, oameni educați doar să muncească și să respecte legile. Cu alte cuvinte asistăm la o manipulare fără precedent și toate acestea izvorâte din ateism.
Protagonistul acestui roman este Iacob Kohner a cărui mamă, Roza Kohner este eutanasiată, dat fiind împlinirea vârstei de 65 ani. Acest eveniment îl marchează pe Iacob. De-asemenea, moștenirea făcută de către mama sa, o Biblie (un obiect de care puțin oameni știu la vremea aceea și deci care se găsește doar prin muzee), îi trezește noi sentimente și simțăminte.
Unele idei ale autorului le-am apreciat, deoarece ne sensibilizează asupra unor probleme caracteristice societății moderne precum: goana după bani, dependența de internet si manipularea media. Alte idei au fost duse la extremă și deci niște interpretări ale autorului asupra unor idei conspiraționiste de genul celei a reducerii numărului populației pe glob.
Romanul este scris într-un mod simplist, însă mi-a părut captivant. Pe mine m-a ținut acolo în istorie.
Sfârșitul lumii nu-l va aduce un cataclism, așa cum greșit își închipuie mulți, ci dorința demonică de a ucide, care începe să pună stăpânirea pe tot mai multă lume. Răutatea îi va face pe oameni să se autodistrugă. Atunci când ultimul om capabil să iubească va fi ucis, viața pe pământ își va pierde adevăratul și singurul său sens, acela de a iubi, și Dumnezeu va pune capăt răutății.
Alte recenzii de la Savatie Baștovoi:
