Cartea „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne are o poveste tristă, tragică de-a dreptul având în vedere contextul ei. Dar te învăța atatea despre prietenie si inocența copilăriei. Un german poate fi prieten cu un evreu. De fapt fiecare poate fi prieten cu fiecare. Sau cel puțin nu este nevoie să se urască de moarte, așa cum s-a întâmplat când s-a întâmplat în istoria lumii.
Cartea „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne este despre Holocaust și patimile evreilor, dar axată pe o poveste individuală, fictivă, deși realistă
Romanul a fost publicat în anul 2006 și în anul 2008 a avut parte și de o adaptare pentru marele ecran, „The Boy in the Striped Pajamas”. Recunosc că eu am văzut filmul înainte să citesc cartea. Vizionarea peliculei, de altfel foarte emoționantă, m-a determinat să îmi pun pe listă și cartea de îndată ce am aflat că există una. Ambele sunt cuceritoare, dramatice, grăitoare. Nu dezmint că am plâns destul de mult la scena finală, încheierea aceasta având o mare semnificație.
Finalul este deosebit de trist și nu te-ai aștepta la el, dar pe de altă parte este gândit bine. Nu este decât o fictiune, dar bineînțeles că este inspirată din realitate. Și este un alt fel de relatare a ceea ce s-a întâmplat, o parte din istorie văzută prin ochi de copil. La fel sunt limbajul și cuvintele cheie folosite.
Volumul „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne se citește ușor. Este o lectură foarte bună atât pentru adulți, cât și pentru copii. Mai ales dacă cei mari vor să îi învețe pe cei mici sau să îi facă atenți la Holocaust, un episod dureros din istoria lumii în care trăim.
Povestea ne relatează despre prietenia neobișnuită înfiripată între doi copii atât de diferiți, și totuși atât de asemănători
Bruno are 9 ani și este un mic german al cărui tată este făcut comandant de către Fury(Hitler). Astfel că trebuie să se mute din Berlin într-un loc la țară unde vede zilnic de la fereastra camerei lui o mulțime de oameni îmbrăcați în pijamale. Aceștia sunt evreii ținuți prizonieri în lagărul de concentrare Auschwitz, al cărui nume pentru Bruno sună în felul următor – Out With.
Băiatul nu își dă seama de mersul lumii și este inocent referitor la cruzimile care se comit în fiecare zi la adresa evreilor, unele dintre ele chiar din ordinul tatălui său. Tot ceea ce știe el este că s-au mutat din casa din Berlin într-un loc unde nu are nici prieteni, nici pe bunici alături și nu are parte de aventurile de până acum.
Însă într-o zi hoinărește fără permisiune departe de casa lor și ajunge la gardul de sârmă ghimpată ce-i ține departe de lume și de civilizație și libertate pe oamenii cu pijamale în dungi. Aici Bruno îl întâlnește pe Shmuel, un băiețel evreu de aceeași vârstă cu el. Micul evreu trăiește parcă într-un univers paralel cu cel al neamțului, o lume bizară și crudă, de cealaltă parte a gardului. Totuși, copiii sunt copii, inocenți și frumoși la suflet. Iar aceștia doi se vor împrieteni rapid și vor ajunge cei mai buni prieteni.
Este atât de emoționant să vezi cât de pură e gândirea copiilor care nu au fost încă corupți de gândirea otrăvită a celor mari
E incredibil să vezi cât de asemănătoare pot fi două persoane. Chiar dacă provin din medii diferite, sunt din rase diferite, au religii total aparte și vin din țări diverse. Însă până și prietenia celor doi copii este pusă la încercare la un moment dat. Gestul suprem și care probabil îți va smulge și ție câteva suspine sau lacrimi este cel de la final.
Dacă ai văzut filmul, îți vei da seama despre ce spun aici. Asta pentru că producția cinematografică este destul de fidelă evenimentelor din carte. Cu toate acestea, citește și cartea „Băiatul cu pijamale în dungi” deoarece te va face să o iubești și să o recomanzi la rândul tău.
Alte recenzii de la John Boyne:
