Povestea are ca punct de plecare o descoperire macabră. În 2011, pe domeniul unei foste școli de corecție, Arthur G Dozier pentru băieți din micul oraș Marianna din Florida, a fost descoperit un cimitir secret, cu morminte anonime. Școala de corecție, Nickel în cartea noastră, a fost în realitate închisă doar cu un an înainte de această descoperire, după ce funcționase un secol. Imediat după desființare și după ce au fost găsite cadavrele, mărturii cutremurătoare despre ce a însemnat această școală de corecție au apărut.
Pulitzer Prize for Fiction (2020), National Book Award Nominee for Fiction (2019), Orwell Prize for Political Fiction (2020), Audie Award Nominee for Best Male Narrator (2020), Los Angeles Times Book Prize Nominee for Fiction (2019), ALA Alex Award (2020), Dayton Literary Peace Prize Nominee for Fiction (2020), National Book Critics Circle Award Nominee for Fiction (2019), Lincoln Award (2021), Kirkus Prize for Fiction (2019), Goodreads Choice Award Nominee for Historical Fiction (2019) sunt câteva dintre premiile obținute de această cărticică de nici 300 de pagini. Este al șaptelea roman al lui Whitehead și al doilea câștigător al unui Pulitzer. Este o carte despre corupția în instituții, despre abuz și rasism. Este vorba despre băieți de culoare închisi pentru a fi reabilitați și reeducați, care au sfârșit aruncați în morminte nemarcate sau au rămas cu traume emoționale, fizice și psihice pe viață. Este, de asemenea, despre demnitate, încredere în idealuri și în societate și despre dificila readaptare în societate după abuz.
Scriind această carte, autorul a ținut legătura cu studenții de la Facultatea de Arheologie care s-au ocupat cu dezgroparea și identificarea rămășițelor celor torturați, violați și omorâți. Au fost găsite în jur de 80 de cadavre a căror analiză a scos la iveală multiple răni provocate de bătăi și tortură. Autorul militează pentru clarificarea trecutului, pentru adevăr și asumare și acuză încercarea unora de a ascunde gunoiul sub preș și de a îndulci realitatea faptelor petrecute. Încearcă să demonstreze că rasismul a activat mult timp mână în mână cu instituțiile statului, iar acesta, deși avea cunoștință de abuzuri și atrocități, a acceptat și le-a tolerat.
Elwood Curtis, care locuiește cu bunica sa de când părinții l-au abandonat, este un băiețel de culoare care crește ascultând discursurile lui Martin Luther King. Inspirat de acesta observă cum merg lucrurile în propriul cartier în anii ’60 și speră că toate lucrurile la care visează să devină posibile. Bunica, deși crede în egalitate și drepturi civile, știe că a ieși în evidență cu astfel de ideologii este un risc pe care și-ar dori ca nepotul ei să nu și-l asume. De aceea încearcă prin toate mijloacele să-i tempereze pornirile și entuziasmul de a se alia activiștilor. Copilul are o viață grea, dar este silitor, obține note bune și muncește în timpul liber pentru a strânge bani de colegiu. Obținând permisiunea de a participa la cursurile gratuite ale unui colegiu, băiatul face autostopul pentru a ajunge acolo. Dar se urcă în mașina unui hoț și nu durează mult până când acesta este oprit de poliție și arestat. Ceea ce i se întâmplă și lui Elwood, cu toate că nu avea nicio legătură cu mașina furată și nici nu cunoștea hoțul. Viața și visurile lui se schimbă la 180 de grade când este trimis, în urma unui proces, la Școala de corecție Nickel. Aici, înțelege adevărata gravitate a problemei rasismului, și tot aici, îl cunoaște pe Turner care îi va deveni cel mai bun prieten. Simțind că se îneacă și că dispare în această școală coruptă, Elwood este determinat să-i învingă pe cei care încearcă să-l distrugă, aplicând una dintre doctrinele lui King și speră că statul de drept se va impune în fața acestei culturi clandestine anti-afro-americane. Se marșează pe naivitatea și corectitudinea personajului, calități ce sunt puse în balanță cu rasismul și răutatea supraveghetorilor de la Nickel.
Cartea este o operă de ficțiune, dar metodele brutale, bătăile și crimele urmăresc faptele reale, deși este de admirat că autorul nu recurge la sentimentalisme, exagerări sau detalii atroce. Subiectele centrale ale cărții rămân rasismul și supremația albă, legile și modul în care acestea sunt aplicate în favoarea unora și în detrimentul altora, modul în care discriminarea a fost tolerată de majoritatea populației, exploatarea gravă a populației de culoare și efectele acestor ideologii greșite asupra psihicului celor abuzați. Nickel nu funcționează după un regulament strict, ci este suma capriciilor și lăcomiei supraveghetorilor, este o instituție guvernată de corupție și abuz de putere, ce funcționează pe mecanismul fricii și al terorii. Nickel este o pagină din istoria ascunsă a rasismului, iar tratamentul grotesc de care au avut parte băieții de culoare trimiși aici pentru a fi reeducați, mulți dintre ei având ca „vină” faptul că erau orfani, trebuie scos la lumină și cunoscut de publicul larg.
Mi-a placut recenzia, big like 😀