Coraline este o carte minunată despre o fetiță obișnuită, dar dornică de aventură. Cu toate acestea, însă, Coraline nu este doar pentru copii.
Din punctul meu de vedere, această carte poate fi citită de oricine, în condițiile în care cititorii sunt adepții fantasy-ului.
Pentru copii se poate ca acest volum să fie puțin de groază, însă, cert este faptul că pentru cei trecuți de o anumită vârstă, Caroline va fi doza perfectă de haz și de suspans.
Neil Gaiman este un autor foarte îndrăgit prin ceea ce scrie și cred că fiecare ar trebui să dețină măcar o carte scrisă de el.
Spun acest lucru, deoarece în operele sale se observă imaginația, care nu este una limitată. El tinde să creeze lumi diferite, dar care au menirea de a surprinde și de a cuceri orice cititor.
Pentru mine, Coraline a fost un însoțitor perfect, dar și acel prieten de care ai nevoie în orice perioadă a anului.
Coraline ca personaj este mai mult decât o fetiță. Ea este un adevărat cercetător. Un cercetător căruia îi place să descopere minunățiile pământului sau, în cazul de față, minunățiile casei în care locuiește.
Da, este adevărat! Coraline nu cutreieră munții, nici câmpiile, dealurile sau parcurile naturale, ci ea pornește într-o călătorie care începe exact din casa ei.
Fiecare ușă ascunde câte un secret. Dar oare Coraline pe care o va alege?
Mi-a plăcut modul în care autorul a subliniat fiecare element și, mai mult decât atât, este de apreciat că el reușește dintr-un lucru, aparent banal, să construiască o lume a umbrelor și a misterelor.
Cine s-ar fi gândit că o ușă poate fi un loc misterios? Cine s-a gândit că umbrele pot fi umane?
În mintea lui Neil Gaiman, totul prinde contur, astfel că prin această carte, el reușește să comunice cu noi într-un mod indirect.
Citind Coraline, indirect, devii un prieten al autorului, deoarece, din momentul în care ai citit prima pagină, el este însoțitorul tău.
Prin această succesiune de pagini, Neil Gaiman ne oferă prilejul de a cunoaște o parte din el și de a descoperi limitele la care acesta poate să ajungă.
Eu consider că imaginația lui este una vastă și, de asemenea, ceea ce el reușește să transmită nu este doar o poveste, ci, la final, învățăturile nu vor conteni să întârzie.
Într-o altă ordine de idei, chiar și pisica alături de care protagonista pornește spre aventura vieții ei, mi-a plăcut. Această pisică, oarecum, mai diminuează gravitatea situațiilor.
Coraline va trece prin multe peripeții și chiar va ajunge să pătrundă într-o lume a oamenilor, o lume puțin mai diferită.
Dacă în realitate, normalul este cel care îi caracterizează pe oameni, dincolo de ușă, straniul se lipește de personaje.
În aceste condiții, celălalt tată al ei și cealaltă mamă au ochii construiți din nasturi și gura extrem de ciudată.
Oare chiar atât de creativă să fie Coraline, astfel încât să își imagineze totul?
Călătoria lui Coraline poate fi percepută ca fiind un mod de a evada din viața reală, un mod de a se eschiva de la tot ceea ce înseamnă realitate.
Dacă părinții ei adevărați sunt mai severi și nu-i permit să facă tot ceea ce își dorește, ceilalți, așadar, îi permit orice.
În ce lume va alege Coraline să rămână?
Oare preferă ea realitatea crudă sau dorește să trăiască alături de cei care nu au nicio restricție?
Când lumea de dincolo devine înghesuită, Coraline simte că trebuie să facă ceva.
Alături de protagonistă vom trece prim multe peripeții și neapărat trebuie să aflați care este, de fapt, secretul cărții.
Coraline este o adevărată capodoperă literară. Coraline este o operă accesibilă pentru oricine. Această carte nu are limite, mai ales când povestea care stă la baza ei este întocmită de Nail Gaiman.
De asemenea, vă recomand și filmul pentru a putea să vă faceți o imagine mai clară despre lumea în care se află Coraline.
Alte recenzii de la Neil Gaiman:
