„Culoarea sentimentelor”Kathryn Stockett
Oamenii curajoși schimbă lumea!
Închipuiți-vă sudul Americii, anii 50, o societate divizată de ipocrizie, prejudecăți, culoarea pielii și o conduită demnă de evul mediu, care încă mai planează deasupra statului Mississippi.
3 femei, care în mod normal nu le-ai fi văzut stând la o masă, fac front comun pentru a sparge barierele și regulile care subjugă și cel mai libertin suflet.
Sfânta troiță, formată din personaje care sunt atât de diferite, au devenit prietene și confidente în pofida pigmentației, originii, educației sau a statutului social.
Ele desenează o curbă periculoasă desprinsă din domeniul fantasticii pentru a schimba unghiul de vedere a celor care văd lumea în alb-negru, deschid o carte pentru cei care vor să o vadă în culori aprinse, chiar dacă unele ar putea orbi.
Aibeleen și Minny sunt 2 servitoare afro-americane, și Skeeter, albă ca zăpada, împart frica și curajul în proporții deosebit de mari!
Cartea bate filmul, detaliile care nu coincid, detalii importante care lipsesc, detalii pe care orice cititor le vrea.
Cartea bate filmul, detaliile care nu coincid, detalii importante care lipsesc, detalii pe care orice cititor le vrea.
Am adorat fiecare personaj pentru unicitate și vitejie, caracter, fiecare a luptat pentru propriile vise și convingeri. Atâtea emoții, vârtej de fericire, durere, indignare, răzvrătire, mândrie, toată paleta curcubeului.
Servitoarele, invizibile, tăcute, fără drept de voce sau părere. Ele reprezentau echilibrul fără de care nu supraviețuia nici o familie. Aveți în fața voastră o istorie a acelor suflete, care la un moment dat au uitat ce înseamnă frica și au pornit o cruciadă împotriva inegalității rasiale.
Cruciada cuvintelor, ele dor cel mai mult, folosite corect pot fi mai mortale decât armele.
O carte bună, caldă, educativă, izvor de empatie, pe de o parte, a doua jumătate fiind dedicată părții întunecate a lunii, doldora de prejudecată, dispreț și egocentrism paranoic.
Pentru lectura obligatorie are trei de Da de la mine!
Servitoarele, invizibile, tăcute, fără drept de voce sau părere. Ele reprezentau echilibrul fără de care nu supraviețuia nici o familie. Aveți în fața voastră o istorie a acelor suflete, care la un moment dat au uitat ce înseamnă frica și au pornit o cruciadă împotriva inegalității rasiale.
Cruciada cuvintelor, ele dor cel mai mult, folosite corect pot fi mai mortale decât armele.
O carte bună, caldă, educativă, izvor de empatie, pe de o parte, a doua jumătate fiind dedicată părții întunecate a lunii, doldora de prejudecată, dispreț și egocentrism paranoic.
Pentru lectura obligatorie are trei de Da de la mine!
„ – Nici măcar nu le dăm voie să folosească baia din casă.
… Pentru că nimeni nu vorbește despre asta niciodată. Aici, nimeni nu vorbește niciodată despre nimic.”
… Pentru că nimeni nu vorbește despre asta niciodată. Aici, nimeni nu vorbește niciodată despre nimic.”
Se încarcă ofertele din librării…
