Dragă Evan Hansen este o carte tristă, și, având în vedere că se învârte în jurul unei sinucideri, nici nu-i de mirare. Dar are și părți care îți aduc zâmbetul pe buze, și, cu siguranță, are și mai multe părți care-ți încălzesc sufletul.
Povestea este construită pe o minciună, una neintenționată, dar până la urmă tot minciună rămâne, și cu toate acestea, deși minciuna-i aparține, Evan este un tip foarte sincer. Cel puțin și mai ales cu el însuși. Adevărul adevărat e că și-ar dori să fie așa cu toată lumea, dar are o problemă care-i dă mereu peste cap planurile: fobia lui față de orice formă de socializare. Evan e timorat de tot ce înseamnă contact cu exteriorul. N-o face intenționat, își dorește să fie altfel și în fiecare zi își propune să ia atitudine, dar îi este aproape imposibil să-și transpună simțirile și gândurile în cuvinte și să lege un dialog cu cineva. Până și cu mama sa se descurcă mai bine la comunicare prin bilețele, mesaje, email-uri decât față-n față.
În linii mari, povestea sună cam așa: Evan are ca temă, primită de la psihologul la care merge, să-și scrie în fiecare zi o scrisoare motivațională. Problema apare în momentul în care una dintre scrisori îi este sustrasă și găsită mai târziu asupra lui Connor, un coleg de liceu, imediat după ce acesta se sinucide. De aici totul degenerează, odată cu eforturile lui Evan de a încerca să-i consoleze pe părinții distruși al lui Connor, ca și pe sora acestuia, Zoe, de care era deja îndrăgostit de trei ani. Statutul lui de om invizibil este spulberat de pretinsa lui prietenie cu cel care s-a sinucis. Cartea este o analiză a emoțiilor și a terorii încercate de mintea lui Evan, prins în încrengătura propriei minciuni.
Vina și regretul cresc proporțional cu urmările minciunii. În momentul în care conținutul acesteia devine viral, anxietatea lui atinge punctul culminant. Simte panica la fiecare pas și așteaptă cu nervii întinși la maxim să fie spulberat de ceea ce va crede lumea despre el.
Problema lui Evan nu este una nemaiîntâlnită, de fapt este chiar de actualitate în această eră a internetului. Sunt mulți adolescenți care, din cauza timidității și a fricii de a cădea în ridicol, preferă să se închidă în carapace și să evite relaționarea cu lumea exterioară. Păstrează secrete despre ce simt și ce-i tulbură, și la un moment dat nu le mai fac față singuri. Se simt neînțeleși, neacceptați și diferiți. Și, din păcate, câteodată urmările sunt tragice.
Evan încearcă să se integreze, merge chiar și la terapie, cu toate că are senzația că e inutil. Problema lui are reminiscențe în trecut, când tatăl său se hotărăște să divorțeze, se mută la 3000 de km depărtare și își reface viața alături de altă femeie. În momentul în care află că va avea un frate vitreg, Evan se simte înlocuit. Toate planurile, pe care voia să le pună în aplicare cu tatăl său, sunt date peste cap de distanță și de timpul limitat al acestuia din urmă. Evan se simte abandonat și singur, chiar dacă locuiește cu mama sa. Aceasta este mai mult absentă, tot timpul pe fugă și depășită între asigurarea nevoilor materiale și cursurile pentru terminarea studiilor. Deși tot ce face, face pentru copilul său, timpul pe care-l poate petrece cu el este aproape inexistent.
Este o poveste despre curajul de a-ți asuma greșelile și despre încercarea de a le îndrepta. Este despre dificultatea de a te integra și de a face parte dintr-un grup fără a-ți schimba personalitatea, este despre izolarea impusă de anxietate, este despre singurătate și depresia adusă de aceasta.
Dragă Evan Hansen, știu ce-ai făcut, și cu toate acestea, plimbându-mă prin mintea ta, nu te pot acuza de nimic. Decât că ai o inimă prea mare și prea puțină încredere în tine. Dar pare că ai pornit pe drumul cel bun. Succes!
Cu sinceritate,
Eu!
Cartea o găsiți la StoriaBooks.
Alte recenzii de la Val Emmich:
Dear booknation , mentionati și traducătorul.
Draga doamna, ati uitat cuvantul magic.