Fericirea este ceramica mamei mele și elicopterul tatălui meu! Fericirea este o minge de baschet portocalie și pisica ruginie a lui Maggie. Dar, mai presus de toate, fericirea este o vulpe!
Dar Vulpea din poveste nu este numai oglindă a fericirii. În cartea pentru copii Fericirea este o Vulpe, scrisă de Evelina Daciūtė și ilustrată de Aušra Kiudulaitė, prezența vulpii devine sinonimă și ideii de întâlnire cu aproapele, de prietenie și de sprijin acordat necondiționat.
Ancorat într-un timp și spațiu cu valoare universală, firul narativ ni-l prezintă pe Paul, un băiat obișnuit care locuiește alături de părinții săi într-un copac foarte bătrân. În fiecare zi, pe drumul cel mai scurt și înapoi pe drumul cel mai lung, Paul trebuie să meargă la brutăria din oraș pentru a cumpăra trei chifle proaspete. Iar odată întors acasă, acesta le mânâncă împreună cu tatăl și cu mama sa.
Deși atât de familiar, drumul parcurs de băiat nu este niciodată același. Cu ochii larg deschiși pentru a cuprinde lumea, Paul este mereu atent la totul înconjurător – oameni, pietre, rădăcini, păsări sau băltoace. Dar cel mai mult îi place să privească leagănul vechi din parc. Aici vede, cam o dată pe săptămână, o vulpe care se ghemuiește și doarme pe el.
Însă, într-una din zile Vulpea inițiază dialogul și-i cere lui Paul una dintre chifle. Acesta îi acceptă propunerea înscriindu-se totodată într-o succesiune de întâlniri înrâuritoare.
Relația celor doi pleacă de la premisa fundamentală a generozității, dar și a încrederii. Atunci când Paul hotărăște să îi dea chifla Vulpii știe că nu va primi nimic material în schimb. Ba mai mult decât atât, știe și că va rămâne fară propria-i mâncare. Dar Paul oferă înainte de a primi pentru că știe că e mai bine să dai decât să primești. Și pentru gestul său, băiatul își va primi răsplata de la părinții care împart cu el chiflele rămase; și de la Vulpea care-l învață valorile prieteniei. Așadar, a avea un prieten înseamnă să ai parte de suișuri și coborâșuri. Prietenia poate fi distractivă într-o zi și într-alta nu.
Din perspectiva prieteniei celor doi, Vulpea reprezintă diferitul. Iar portretul ei este elecvent pentru a exemplifica felul în care receptăm și înțelegem realitatea și experiențele celui de lângă noi. Dar Vulpea este totodată și portavocea unor sfaturi cu valoare universală. De exemplu, atunci când Paul îi cere ajutorul, aceasta nu-l influențează în aflarea unei soluții. Îl îndeamnă să privească problema din toate unghiurile pentru a găsi rezolvarea ei în sine și prin sine.
Pe de altă parte, prietenia înseamnă și acceptarea absenței celuilalt. Iar Paul o anunță trist pe prietena lui că trebuie să se mute într-un oraș mai mare alături de familia sa. Însă privind împreună stelele, Vulpea nu doar că îl încurajează pe băiat în privința schimbării, ci îi oferă și o perspectivă asupra viitorului – metafora prăjiturii și Constelația Bătrânei Vulpi sunt indicii ale prezenței permanente a Vulpii în viața lui Paul.
Instalarea în noul oraș ni-l descoperă pe Paul indispus și nerăbdător. Însă, la fel ca înainte, acesta își îndeplinește responsabilitatea de a merge la brutărie după cele trei chifle proaspete. Într-o zi, o cărare șerpuită prin pădure îi atrage atenția și tot atunci frumusețea lumii înconjurătoare a noului oraș i se revelează pentru prima dată. În lumina bucuriei descoperă, la capătul cărării, un leagăn care se mișca și pe scândura căruia stătea o vulpe portocalie. Vulpea! Astfel, prietenia și fericirea i se arată din nou, dar nu înainte ca el să fi fost cu adevărat pregătit.
Mesajul transpus în grafie de tipar surprinde evoluția prieteniei de la întâlnire până la ipostaza pierderii celui drag. De data aceasta pierderea este una temporară și vine să întărească însemnătatea bagajului emoțional acumulat. Valori ca generozitatea, sprijinul necondiționat sau dragostea sunt împletite într-o narațiune ghidușă cu învățăminte la fiecare pagină. „Fericirea este o Vulpe!” striga Paul dându-se în leagăn. Ei bine, da! Fericirea este să te înconjori de prieteni. Fericirea este frumusețea lumii care ne-nconjoară.
Sursa foto: Facebook Editura Cartemma
Alte recenzii de la Evelina Daciūtė:
