Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul de Yasunari Kawabata sunt scrieri autobiografice cunoscute ale laureatului Nobel.
Yasunari Kawabata s-a nascut la Osaka in 11 iunie1899. Tatal sau a fost medicul Eikichi Kawabata. Scriitorul va ramane orfan la patru ani si va fi crescut de bunicii sai. Bunicul sau va muri in mai 1914, cand Kawabata avea cincisprezece ani. Agonia bunicului pe care il vegheaza este evocata in Jurnal. Dupa moartea bunicului, el se va muta la rudele din partea mamei, familia Kuroda. Dar in ianuarie 1916 s-a mutat intr-un camin apropiat de liceul sau. Amintirile le avem asternute in Adolescentul. In 1918 a intrat la Universitatea Imperiala din Tokyo ca major de limba engleza. A mai activat ca reporter.
Proza lui Kawabata se apropie mai degraba de vechile jurnale si culegeri de povestiri din perioada Heian, epoca de pace.
Nu ne este dezvaluit in Jurnal, insa copilul Kawabata si-a dorit sa devina pictor. Insa, asa cum istoriseste in carte, a publicat povestiri in liceu si va deveni scriitor. Devine celebru in 1926 cu Dansatoarea din Izu. Primul roman va fi Tara zapezilor si capodopera sa. Voi mai enumera cateva lucrari, publicate si la noi de editura Humanitas: O mie de cocori, Vuietul muntelui, Frumoasele adormite, Frumusete si intristare, Vechiul oras imperial, Maestrul de go, Lacul, Papadiile, Povestiri de tinut in palma.
In 1959 i se decerneaza medalia Goethe a orasului Frankfurt. In 1968 devine primul scriitor japonez laureat Nobel , motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez”; la acceptarea premiului el spunea ca a incercat sa infrumuseteze moartea, si sa caute armonie intre om, natura si gol.
S-a sinucis in aprilie 1972, dupa doi ani de la moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima.
Stilul sau este un lirism melancolic auster si fragmentar. Operele sale sunt influentate de budismul zen si de haiku. Eroii sai sunt singuratici care fac observatii despre lumea inconjuratoare.
In „Jurnal” il vedem pe tanarul Kawabata la capataiul bunicului. Il ingrijeste si isi indeplineste si indatoririle de scolar. Fraged pentru aceste obligatii. Batranul agonizeaza. Jurnalul este revizuit la varsta de 27 de ani. Scriitorul nu isi mai aminteste faptele traite.
Insa ceea ce mi s-a parut cel mai straniu cand am descoperit jurnalul a fost faptul ca nu-mi amintem deloc de viata de zi cu zi povestita aici. Daca nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi disparut? M-am uitat in urma dupa amintirile vechi si m-am gandit la ce pierd oamenii odata cu trecutul lor.
Adolescentul este publicata cand Kawabata avea 50 de ani. O varsta la care se simte inconjurat de morti. Era dupa al doilea razboi mondial. Timp in care citea Povestea lui Genji, primul roman din literatura universala. Si-a ingrijit el insusi operele complete. S-a chinuit scriindu-le. Este critic. Primele povestiri le scrisese in timpul scolii. A scris si poezii., antologiile Kokudo. Inspirat de Toson si Bansui. La randul sau, Kawabata ii va influenta pe Yukio Mishima si Gabriel Garcia Marquez. Scria in timpul orelor de scoala.
In Adolescentul gasim povestea iubirii interzise, platonice, pentru un coleg de gimnaziu 1916-1917. Este vorba de Kiyono. Avem corespondenta lor; unele scrisori au fost predate ca tema pentru scoala. Scrie agitat, cu dragoste si bucurie. Dragostea este fragila si pura. Mai tarziu, Kawabata il va vizita pe Kiyono, adept al sectei Omoto.
A inceput firesc si linistit, asa a continuat, iar amintirea ei ramane vie in inima mea.
Kiyono este ingerul salvator al lui Kawabata. Ultima lui scrisoare va fi datata 1922, cand scriitorul a compus Amintiri din Yugashima. El a infiintat o revista literara si s-a logodit cu o tanara. Gandurile sale catre Kiyono sunt proaspete si pline de recunostinta.
Kawabata foloseste mecanisme din indelungata traditie poetica a literaturii japoneze clasice ca sa creeze in proza moderna remarcabilele sale efecte:; juxtapunerea de imagini peste imagini pentru a deschide adancurile de simtire ascunse sub o placida realitate de suprafata. –The Washington Post
In Osaka, Kawabata are un monument literar unde este gravat un citat din Sorihashi:
„Arched bridge is scarier to go down more than go up. I was holded by mother.”
O singura floare contine mai multa stralucire decat o suta de flori spunea Yasunari Kawabata, a carui opera incep sa o recitesc. Sunt cu deosebire interesata de corespondenta sa cu Yukio Mishima.
Alte recenzii de la Yasunari Kawabata:
