Povestiri de ținut în palmă este o culegere de povești scurte, cu sau fără personaje, subiective sau obiective. Într-un cuvânt, diverse.
Yasunari Kawabata este un prozator japonez care căştigă, în anul 1968, Premiul Nobel, fiind primul japonez care primeşte acest premiu. Acesta se remarcă în special în genul epic, preferând romanele şi povestirile.
Volumul de faţă cuprinde 103 proze alese din cele 122 considerate standard. Scrise în perioada 1916-1964, multe din aceste povestiri au fost traduse pentru prima oară într-o limbă europeană.
Temele abordate de Kawabata în prozele lui sunt diverse: de la istorie, la iubire şi natură, de la motivul amintirii până la copilărie şi la adolecenţă.
Ceea ce unicizează cartea este reprezentat de caracterul dramatic al unor fragmente. Astfel, patru din scurtele povestiri au fost ecranizate şi prezentate la Festivalul Internaţional de Film de la Tokio. Este vorba de ,,Japoneza Anna”, ,,Mulţumesc”, ,,Bărbatul care nu râde” şi ,,Imortalitate”.
,,Bunicul nu putea să nu mai fie şi şi nu mă mai întâmpine cu o sclipire de bucurie în ochii lui care nu mai vedeau, la auzul porţii, câd veneam acasă.”
Povestirile sunt când crude, abia înflorite, când rumene, aurii, pline de tâlc și de culoare. Reale sau nu, reușesc să te inspire de fiecare dată. Indiferent de situație, sentimente transmise sunt intense, copleșitoare și reușesc să te facă să intri în poveste în mod instant.
Unele poveşti nu cuprind, în totalitatea lor, o jumătate de pagină, în timp ce altele, înglobează trei-patru pagini. Deşi acestea sunt aşezate succesiv, între multe dintre ele se observă clar sincope, fiind proze independente.
Alte recenzii de la Yasunari Kawabata :
