Cu toată iubirea multora din jur, un om poate să se simtă singur atunci când nu e pentru nimeni cel mai drag.
„Jurnalul Annei Frank” reprezintă o carte de referință pentru studiul și cercetarea etapei antisemite din istoria modernă. Acesta reprezintă un document autentic prin care istoria este confirmată, împreună cu atrocitățile ei.
Evenimentele înscrise în jurnal stau mărturie pentru instaurarea regimului totalitar de orientare antisemită în spațiul neerlandez.
Ceea ce m-a atras la această lectură a fost schimbarea de optică prin care sunt narate faptele. De obicei, mărturiile clasice din perioada holocaustului aparțin supraviețuitorilor sau martorilor lagărelor de concentrare, însă, de această dată, evenimentele istorice se derulează în afara lagărului, prin ochii tinerei clandestine, ascunsă împreună cu familia în anexa secretă dintr-un edificiu din Amsterdam.
Aspectele care m-au impresionat au fost înțelepciunea precoce a tinerei Anne, inspirația narativă și precizia cu care a redactat în jurnal toate știrile de război, dar și situația socio-politică a evreilor.
Acest volum are darul de a-l lăsa pe cititor mereu în așteptare, cu sufletul la gură și de a-l face părtaș la tensiunea interoară din viața și familia Annei. Cugetările transparente și reflecțiile tinerei compun un peisaj complex al stării generale de spirit în care trăia aceasta, dar și familia ei.
Aceasta este una dintre cărțile care m-au făcut cu adevărat să reflectez la situația politică a secolului al XX-lea și să mă pun în pielea evreului care se ascunde, în încercarea disperată de-a supraviețui războiului și comportamentului antisemit.
Jurnalul se extinde pe mai multe planuri, iar aceasta îl face extrem de dinamic și de sonor. Sun urmărite, printre altele, întâmplările casnice, cotidiene, amintirile personale din trecut, viața de familie, care de multe ori îi creează Annei mari conflicte și neplăceri, situația politică și alianțele dintre state, precum și relația Annei cu Peter, colocatarul ei, de care se îndrăgostește. Astfel, latura sentimentală a Annei transpare în numeroase însemnări, uneori mai entuziastă, alteori copleșită de neîncredere sau auto-critică.
Jurnalul mai poate fi aprofundat și de pe o poziție psihologică, date fiind, pe de o parte, transformările spirituale frecvente suferite de Anne, iar, pe de altă parte, cugetările extrem de abile pe care le face aceasta față de psihicul omenesc în general, cum se întâmplă în acest paragraf:
Nu pot să-mi imaginez prea bine cum poate cineva să spună sunt slab și să continue să rămână slab. Păi dacă știi asta, de ce nu reacționezi, de ce nu-ți formezi caracterul?
Nu trebuie uitat în acest sens nici faptul că Anne se studiază și se critică în permanență, făcând bilanțul și evaluarea propriei sale tranziții către formarea acelui caracter de care amintea și ea.
De asemenea, Anne obișnuia, spre finalul însemnărilor sale, să se refere la sine însăși printr-o dublă măsură, ca de exemplu Anne cea veselă versus Anne cea liniștită. Altfel spus, tânăra recunoaște și conștientizează în sine natura duală, polivalentă a firii sale, precum și lupta sa cu stările sufletești. De aceea, chiar dacă neîncheiat, este savuros de urmărit parcursul său spiritual, uneori deznădăjduit, alteori asumat cu încredere.
Cine altcineva în afară de mine va citi mai târziu aceste scrisori? Cine în afară de mine mă va consola? Căci adesea am nevoie de consolare, de multe ori nu sunt destul de puternică și se întâmplă mai des să dau greș decât să-mi iasă ceva. Știu asta și încerc fără încetare, în fiecare zi, să devin mai bună.
Alte recenzii de la Anne Frank:
