“Lecții de magie” de Elizabeth Gilbert este o carte de self-help pe care mai întâi autoarea a scris-o pentru ea. Și apoi pentru cei care vor să învețe cate ceva despre ei, despre curaj, creativitate, perseverență, despre scrierea creativă. Acesta este scopul cărții, de fapt. Să te inspire și să îți transmită mai mult sau mai puțin prin exemplu personal că se poate. Că nu trebuie să te dai bătut. Că poți începe și că poți scrie ceva care să aibă sens cel puțin pentru câțiva oameni, dacă nu pentru un public măreț.
De fapt, titlul complet al acestui volum este în felul următor: “Lecții de magie. Cum să-ți cultivi creativitatea”.
Volumul “Lecții de magie” de Elizabeth Gilbert are un limbaj amuzant și simplu
Mi se pare grozav faptul că oferă o grămadă de exemple și situații personale care te pot inspira și pe tine în demersul tău creativ. Mie mi-a plăcut destul de mult. Nu este o carte cu multe pagini. Asta înseamnă că o poți parcurge rapid. Dar mai important e cu ce rămâi din ea, nu cât de repede o dai gata.
Autoarea e amuzantă, dar și serioasă. Se vede că știe despre ce vorbeste. În schimb mi-a plăcut cel mai mult faptul că Elizabeth Gilbert îți zice să nu te iei prea în serios. Să nu faci o dramă din scris. Și mai ales să nu îți propui să faci bani din asta, în sensul să te întretii exclusiv din scris. Și cred că în mare parte, ce zice ea aici este de bun simț și destul de adevărat.
De la această scriitoare am mai citit romanul autobiografic “Mănâncă, roagă-te, iubește”. Și, mult mai recent, o lectură care m-a determinat să citesc cartea de față, romanul de ficțiune “Orașul fetelor”. Ambele m-au impresionat în felul lor. Și la ambele găsiți recenziile detaliate aici pe Booknation.
În cartea „Lecții de magie” autoarea ne zice că pentru a duce o viață creativă, și nu doar în sensul scrierii de cărți, trebuie să fim pregătiți să ne asumăm riscuri. A fi artist în orice domeniu nu înseamnă neapărat a avea o meserie obișnuită care îți va aduce bani așa cum o fac celelalte meserii. Trebuie să știm că nu există siguranța locului de muncă. Și că oricând se poate ca geniul creativ să ne părăsească pentru o perioadă.
Încă un lucru fain din ce am citit aici se referă la genialitatea creatorului
Nu creatorul ar trebui să fie numit în sine un geniu. Și mai ales, nu ar trebui să se numească el însuși așa. Mai degrabă genialitatea unei opere nu vine de la creatorul ei, ci vine de la o muză. De la un geniu care îl inspiră, care vine și pleacă de capul lui atunci când are chef.
De ce?
Pentru că în felul ăsta reproșurile sau criticile nu se vor revărsa direct asupra bietului scriitor, ci asupra muzei care îl inspiră. Și nici el nu va mai trebui să se învinuiască atât când nu i-a ieșit ceva precum a preconizat. Ideea asta de gândire mi se pare genială! Și chiar și în cazul în care geniul ar influența un creator să facă ceva deosebit și iubit de toată lumea, faptul că autorul în sine nu se consideră el geniul face mult pentru un ego sănătos.
Mulți scriitori au creat opere minunate care au prins la public și au fost ridicați în slăvi. Dar tot așa de mulți autori s-au dus la fund și au intrat în depresie văzând că ceea ce au scris în continuare nu a mai fost pe măsura primei opere. Așa că, se pare că cea mai bună soluție este să creăm și punct. În primul rând pentru noi. Și apoi pentru ceilalți. Și dacă este să și iasă ceva din asta foarte bine. Dacă nu, cel puțin să știm că am avut curajul de a ne aduce un vis la realitate și că ne-am distrat pe parcurs făcând asta.
Există mai multe astfel de filosofii amuzante pe parcursul cărții, cărora le dau dreptate și pe care aș dori să le urmez și eu. Și sincer cred că începând și ducând la bun sfărșit o scriere, așa cum ar fi ea, e o mare realizare pentru oricine. Cu condiția de a avea curaj și de a gândi totul în mod creativ.
Alte recenzii de la Elizabeth Gilbert:
