Am recomandat această carte în repetate rânduri și părinților mei, și colegilor de facultate, chiar și doamnei profesoare îndrumătoare de licență și toți au fost bucuroși că mi-au luat în seamă sfatul și că au citit-o, pentru că povestea are darul de a te introduce într-o lume unde emoția poate predomina ființa umană.
Dacă reușești să treci de primele 25 de pagini ale acestei cărți fără să plângi, să te frustrezi sau chiar poate enervi, înseamnă că poți continua lecturarea ei. Este o carte puternică despre psihologia familiei, despre părinți, abuzul emoțional și fizic, și mai ales despre consecințele acestor atribute în planul afectiv.
Pentru mine ca fostă studentă la Facultatea de Psihologie a fost o lectură absolut necesară pentru a înțelege și a încerca să deslușesc anumite mistere ce țin de ființa umană. Personajele Ema, David și Sofia evoluează diferit, chiar dacă mediul familial este același. Este interesant de descoperit cum ajung aceștia ca adulți.
De asemenea, cred că aceasta carte ne poate oferi multe indicii legate de propria noastră persoană și propriile noastre răni pe care de multe ori nu ne dăm seama că le avem.
Lectura ei vă va bucura, întrista, poate înfuria, dar cu siguranță nu veți putea rămâne indiferenți cu privire la viețile tumultuoase ale acestor personaje.
Totodată, este o carte care se citește foarte rapid. Am început-o dimineața și în aceeași zi am finalizat-o spre zori. O veți adora, vă garantez.
„Un roman frumos și trist, dur și sensibil deopotrivă, o mărturie impresionantă despre parinți și copii și frica teribilă care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioară, bucuria vieții, tot ce e mai frumos în oameni.” – Radu Găvan
Cred că fiecare carte și fiecare scriitor are un mesaj important de transmis. Mi-ar plăcea mult să îmi spuneți în comentarii care este unicul mesaj pe care l-ați desprins din lecturarea acestei cărți.









