Bună cartea, cititori, oriunde v-aţi afla!
Hora
Cu o mână de personaje principale – Tomas H. şi Stella ( soţia lui ), Paul şi Clara ( copiii lor ) şi secundare , însă la fel de importante – Ana ( cea care are acum grijă de Tomas ), Fam. Pin – Tonisş i Laura, Alice şi Dan, Lin şi Eric, Pati ( fetiţa lor ) , Martin şi Lorin ( agenţi literari ai lui Tomas ) Camelia Cavadia reuşeşte în „Vina” să introducă cititorul în iureşul nebun al întâmplărilor ce alcătuiesc viaţa lui Tomas. Este hora lui, cea după care la final, îşi trage sufletul. El şi toţi ceilalţi.
Adevarata vină
Romanul începe în sens invers. Ne prezintă starea actuală a lui Tomas, căruia ajungem să-i plângem de milă când ne dăm seama că principala cauză a stării lui de acum este băutura. Acest viciu care distruge foarte uşor relaţii bine sudate. După ce îl plângem, îl compătimim, suferim alături de el, ne întrebăm şi suntem din ce în ce mai curioşi care este cauza. Băutura poartă vina stării lui actuale. Dar ce anume poartă vina băuturii? Cum a ajuns Tomas aşa?
Un personaj de la cer la pământ
Cum? Cu o soţie râvnită mulţi. Cu o carte publicată ce cunoaşte un succes imediat. Cu doi copii sănătoşi şi bunici care îi ajută când e necesară o mână de ajutor. Eu am aflat. În niciun caz nu vă voi spune aici. Vă spun doar că personajul este bine conturat şi ferm condus pe drumul său. De la studentul timid la scriitorul plin de îndoieli. La soţul gelos fără motiv. La tatăl care pune cariera mai presus de viaţa de familie. Un nebun în devenire. Până la forma lui finală: un beţiv fără întoarcere. Atacat ca personaj din toate unghiurile.Uimesc frământările lui, nesiguranţa lui în momentele când pare să aibe totul. Aşa cum a fost ridicat la cer, aşa va fi coborât. Pe cât de puternic, pe atât de slab. Pe cât de slab, pe atât de puternic. Un personaj mai mult decât un personaj. A rămas cu mine mult timp după terminarea cărţii.
Reverenţa
Camelia Cavadia a descris povestea lui Tomas într-un fel care pe mine m-a impresionat enorm. Nu ştim de ce unii scriitori ne intră în suflet imediat şi rămân acolo. Poate structura noastră şi cuvintele lor au undeva puncte în care se înrtâlnesc.Ea a reuşit acest lucru cu mine. Măştile fricii, Purgatoriul îngerilor, romane citite de asemenea, nu au facut decat să întărească această legatură. Aici este reverenţa mea în semn de apreciere şi respect în faţa scriitoarei.
Alte recenzii de la Camelia Cavadia:
