Bună cartea, cititori, oriunde v-aţi afla!
Poveste cu poveşti
Purgatoriul îngerilor de Camelia Cavadia este o poveste cu poveşti. Este povestea lui Teodor, copil pierdut în parc dintr-o neatenţie a bunicii , care îşi apără numele cu preţul vieţii. Este povestea Mariei, mama acestuia, care nu se va împăca niciodată cu această pierdere şi nu va reuşi să treacă peste. Povestea tatălui care găseşte o formă de a supravieţui şi a trăi cu această dramă. Povestea lui Aron, geamănul rămas acasă lângă nişte părinţi care nu mai formează o familie. Povestea copilului străzii obligat să cerşească. Povestea unor copii, unii cu destin stabilit încă de la naştere – Manuel – şi a unora care se lasă modelaţi de răul ce le apare în cale – Sorel, Tartoru, Bubosu. Povestea lui Sabad şi a lui Tanti Loneta, care ţin în mână frâiele tuturor acestor destine. E povestea tuturor celor care îşi caută un copil dispărut, în carte sau în viaţa reală: părinte, poliţist, rudă.
Maria
Sfâşietoare este Maria. Şi neputincios este cititorul.( a se citi în loc de cititorul – eu ). Pentru că am simţit nevoia imperioasă de a o ajuta, de a îi oferi alinare în încercarea grea pe care o trăieşteşsi din care nu găseşte ieşire la liman. Meritul imesn e, fără dubiu, al scriitoarei. Rar mi-a fost dat să citesc şi să trăiesc pâăa în adâncurile sufletului drama unui personaj. O stâncă la exterior, un vulcan activ în interior. Aceasta este Maria. Dacă mişcările sunt ale unui robot, în adâncuri se dă lupta. Lupta cu soţul, a cărui viaţă parcă merge înainte, fără ea. Lupta cu Dumnezeu – acea luptă a lui ” de ce eu?, de ce mie? – pe care îl învinuieşte pentru ceea ce i s-a întâmplat. Lupta cu însăşi lumea care o înconjoară.
Eu şi cartea
Poate simţiţi aici şi acum că aţi aflat totul din carte. Mare greşeala. Eu nu aş putea reda în două paragrafe tot zbuciumul fiecărui personaj. Fiecare are drama lui, zbaterile, fluturările lui din aripi. Personajele sunt dragoni în sine. Fiecare cu puterea lui. Şi cu slăbiciunile lui. Suntem conştienţi, ca cititori, că frumuseţea stă în ochii privitorului. Astfel, şi o carte poate fi citită cu suflet diferit. Dar aceasta are puterea să ajungă departe.
Dumnezeu şi Noi
” Oricât de mare ar fi distanţa dintre om şi Dumnezeu, oamenii reuşesc s-o umple. Rostesc rugăminţi de ajutor in cor sau separat, pe mii şi mii de voci. Le poartă pe deasupra capetelor ca pe un sicriu gol. Habar n-au că răspunsul se găseşte în ei, nu pe drumul ce-i desparte.”








