Autobiografia lui Klaus Iohannis, „Pas cu Pas”, e plină de surprize. Dacă înainte de a fi fost ales președinte al României cartea o găseai fără probleme la librării, după alegerile din 2014 stocul era epuizat. Toată lumea voia să știe mai bine ce e cu acest nou președinte sibian, care n-a stat în luminile rampei politice de la București, decât ocazional. Au urmat însă noi tiraje la editura Curtea Veche, ba chiar și o variantă în chineză.
Normalitatea la ea acasă
Potrivit memoriilor sale, nimic aventuros, dezonorant sau realmente tulburător nu i s-a întâmplat lui Iohannis în cei 55 de ani de viață, nici familial, nici profesional și nici ca persoană publică. Cu un mic detaliu: până la un moment dat, el era un fumător înrăit.
Sibiul e un axis mundi pentru sasul Klaus Werner Iohannis. A copilărit în acest „oraș în care ordinea a reprezentat o ordine nescrisă”. Sibiul a fost „foarte nemțesc” în anii copilăriei lui Iohannis, cu zeci de mii de etnici germani care și-au lăsat amprenta pe stilul și personalitatea orașului.
Despre copilăria sa sibiană, Iohannis scrie, deloc patetic: „normală”, „relație foarte bună” cu familia (părinți, bunici, sora Krista), o familie „obișnuită” și lipsită de „conflicte sau mari probleme”. Din copilărie datează o trăsătură comportamentală care l-a definit permanent: „În cazul meu, nu a lipsit niciodată organizarea, de atunci și până acum”.
Iohannis repară lucruri prin casă și e un elev silitor, fără a fi, cum însuși o spune, „tocilar”. Nici „de chiulit n-am chiulit în timpul liceului, nu m-a interesat”, adaugă el, referindu-se la perioada de studii la liceul german Bruckenthal. Cu Universitatea la Cluj (facultatea de Fizică) și armata „la transmisiuni” la Timișoara, Klaus Iohannis încheie traseul educațional al unui tânăr diligent născut în anii `50 ai regimului comunist.
Despre fostul regim politic, Iohannis spune. „Nu am fost un dizident anticomunist. Doar i-am urât, nu i-am putut suferi. Atât. Erau lucruri banale. Eu am fost, după cum am mai spus deja, un anticomunist în privat”.
Politici și viziuni
Dacă primele 40 de pagini ale cărții sunt consacrate omului Iohannis, capitolele II-V detaliază pe 160 de pagini parcursul său public și politic, care a culminat cu candidatura la președinția României – la momentul apariției cărții. Central este „proiectul Sibiu”, un model de dezvoltare durabilă pe care Iohannis și-l dorește aplicabil întregii țări.
„Dreaptă solidară”, „prosperitate și respect pentru lege”, în care „economia liberală” ar fi „un garant al prosperității”, sunt puncte din viziunea lui Iohannis despre o Românie a viitorului condusă de el, ca președinte de stat.
Îți trebuie răbdare și oarecare îngăduință de stil să citești „Pas cu pas”. La capătul lecturii rămâi cu impresia a ceva nespus, ca și cum autorul s-ar fi „dezbrăcat în pijama”. Limbajul e firesc și nesofisticat. Un limbaj care nu agită spiritele, dar nici nu le înaripează, neapărat.
Dani Rockhoff
Alte recenzii de la Klaus Iohannis:
