Recenzie “Povestea Faridei. Fata care a învins ISIS” de Farida Khalaf

În vara anului 2014, în nordul Irakului la granița cu Siria, Statul Islamic a declanşat o acțiune amplă de cucerire a unor noi teritorii, soldată cu execuții în masă ale locuitorilor de sex masculin şi răpiri ale femeilor şi fetelor din zonă, perioadă în care a fost proclamată crearea Califatului Islamic. A fost o acțiune de epurare etnică şi religioasă, ce a vizat în special minoritățile, dar şi infidelii musulmani. Un măcel. Profețiile pe care se bazează doctrina acestor adepți sunt atât de brutale încât par scenarii apocaliptice sau coşmaruri soldate cu traume. Au recrutat copii şi i-au spălat pe creier pentru a-i folosi în jihad. Mulți au murit în atacuri sinucigașe cu bombă. De asemenea, au folosit violul ca armă de război, chiar dacă conform Shariei este interzis, au răpit și au vândut femei ca sclave sexuale.

Satul Kocha, în care trăia familia Faridei, cu o populație de 1700 de locuitori, circa 300 de familii, n-a avut nicio şansă în fața armelor de foc atunci când au fost lăsați în urmă de trupele irakiene guvernamentale ce s-au retras de frică din fața teroriştilor. Comunitatea yazidită din zonă, privită de islamişti ca păgână şi slujind Diavolul, a avut de ales între moarte şi convertirea forțată la islam.

Mărturia Faridei, o fată de 16 ani, răpită, vândută şi violată e foarte greu de digerat. Credința asta cu pistolul la tâmplă, convertirea forțată, sclavia sexuală sunt subiecte ce-ți par ireale şi imposibile în secolul 21. Cruciade şi târguri de sclave mai brutale decât în Evul Mediu. Fete de 10-12 ani transformate în sclave sexuale. Monștri care susțin că acționează în numele unui Dumnezeu, brute care cu o mână imobilizau victima şi cu cealaltă îşi aranjau covoraşul pentru rugăciune. Pentru că violul nu poate fi înfăptuit fără ruga înălțată la cer înainte. Canibalii africani, ăia primitivi, îmi par oameni de bun simț pe lângă bestiile acestea. Măcar canibalii te mănâncă o singură dată.

Şi, după toată această traumă, după toate abuzurile, după ce reuşesc să fugă, cele care reuşesc, sunt obligate să înfrunte judecata propriilor rude care le priveau ca pe nişte femei întinate, nedorite de nimeni, cu viața irosită şi fără viitor. Copii de 12-16 ani. Onoarea pierdută nu le permite să ridice capul şi să-şi strige nedreptatea şi durerea. Cruzimea și răutatea torționarilor le urmăresc şi după evadare. Religia si cutumele, tot ceea ce au fost educate să creadă fără să cerceteze le-a adus numai durere și umilință. Unde e empatia şi umanitatea? De ce ne e mai uşor să jignim şi să arătăm cu degetul decât să alinăm? Ce fel de bestii suntem?

După tortura fizică victimele trebuie să-şi poarte luptele cu propriul psihic şi cu propria educație. Autoînvinuirea duce la depresie, la automutilare, la sinucidere. Vindecarea este departe și greu de atins. Povestea Faridei este cutremurătoare și simți frustrarea și disperarea la fiecare rând.

În masacrul din munții Sinjar din august 2014 se aproximează că 5000 de oamenii au fost ucişi şi între 5000-10000 au fost răpiți şi supuşi abuzurilor în captivitate.

Titlu: Povestea Faridei. Fata Care A învins Isis

Autor: Farida Khalaf

,

Andrea C. Hoffmann

An apariție : 2016

Editura: RAO

Nr. Pagini: 288

Limba: Română

Gen Literar: Biografii si memorii

Publicată la 12.01.2021

Nota recenzorului: 9