Regele care avea prea mult din toate a fost zdrobit sub greutatea averilor sale și nu s-a mai putut ridica niciodată.
„Aceasta a fost cauza declinului său” au spus doctorii „fiindcă prea mult din toate a fost prea mult pentru un singur om”.
Povestea regelui care avea prea mult din toate, carte pentru copii scrisă de Maria Papayanni și ilustrată de Effie Lada, este basmul în care juxtapunerea planurilor narative devine o lecție despre „a fi” și despre „a avea”.
Așadar, a fost odată ca niciodată un rege care avea prea mult din toate. Iar despre abundența, bunăstarea și veselia acestuia s-a dus vestea și în regatele vecine. Dar situația aceasta avea să se schimbe curând. Măcinat de niște vise cumplite, despre care nu vorbea nimănui, regele și-a adunat toată averea într-un sac imens pe care îl lua oriunde mergea. Și-a trimis la închisoare toți slujitorii, temându-se că aceștia îi voiau averea, iar oamenilor din regat le-a interzis totul – până și privitul în ochi. Mai mult decât atât, fiilor și fiicelor sale le refuza dreptul la căsătorie, deoarece nu dorea să-și împartă averea cu nimeni. Nici doctorii sau întelepții din regat nu-i găseau leac, ajungând la concluzia că acesta suferă de o boală necunoscută. Dar într-o zi, regele s-a împiedicat și a căzut, sacul pe care-l purta pretutindeni strivindu-l. Agoniseala rămâne de-acum copiilor, însă cum vor decide aceștia să o folosească?
Ancorarea lectorului într-o stare inițială de echilibru amintește, cum spuneam, de structura basmului. Iar visurile sunt elementul perturbator care adâncesc regele într-o situație de criză, culminată cu prăbușirea acestuia sub greutatea propriei averi. Apelând la tehnica „bulgărelui de zăpadă”, scriitoarea reușește să contureze o narațiune în care bucuria de a avea prea mult din toate devine angoasa de a avea prea mult din toate.
Și pactul ficțional pe care ni-l propune scriitoarea revelează un joc narativ desfășurat pe două planuri. Visele regelui coexistă și influențează acțiunile sale exterioare, iar degradarea sa fizică este direct proporțională cu cea morală. Pe de altă parte, neputința confesiunii, a împărtășirii gândului care macină ne descoperă imaginea unui rege depozitar al roadelor nefaste ale vieții: frică, invidie, gelozie sau avariție. Acestea îi vor deveni, în esență, prea multul din toate. În același timp, locuitorii regatului se supun poruncilor asupritoare, însă odată zăvorâte porțile caselor aceștia transmit copiilor o licărire de speranță, șoptindu-le povești pentru a le colora visele, dar și viața. Ziua și noaptea… Noaptea și ziua… Regele are, dar uită să mai fie; oamenii din regat mor de foame, dar trăiesc în măsura în care nu au uitat valorile vieții. În fond, deznodământul poveștii le răsplătește răbdarea, restaurând nu doar echilibrul inițial al lumii, ci aducând și speranța în inimile lor.
Apariția cărții la Editura Cartemma este relevantă atât pentru copii, cât și pentru adulți, fiind o lectură cu valențe moralizatoare. Un semnal de alarmă pentru (re)amintirea faptului că orice povară este mai ușoară dacă este împărtășită – fie ea sufletească sau materială.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartemma
Alte recenzii de la Maria Papayanni:
