Am ajuns să trăiesc în Bucureşti, oraşul la care am visat din fragedă tinereţe. Metropolă unde viaţa curge cu ritmuri nebune, iar oamenii trăiesc într+un paradox bizar. Cu toate aceste metamorfoze şi paradoxuri, poporul român este, prin comparaţie cu basarabenii, mult mai apropiat de raţiunea unei credinţe fanatice.
Acest lucru este atestat atât de sărbătorile religioase multiple, care transformă faţa capitalei într-un veşnic periplu de pelerini, cât şi de abudenţa literaturii ortodoxe, care a şi devenit subiectul prezentului articol.
Valeriu Gafencu, originar din Basarabia, este unul din martirii perioadei comuniste, care şi-a sacrificat energia şi viaţa în temniţele române ale ideologiei. Învinuit de legături cu mişcarea legionară, acesta a reuşit totuşi să aducă slova lui Dumnezeu în inima tovarăşilor de chinuri.
Valeriu Gafencu s-a născut în localitatea Sângerei, judeţul Bălţi, în Basarabia, în ziua de 24 ianuarie 1921, şi a murit în temniţa de la Târgu Ocna, în ziua de 18 februarie 1952, la vârsta de 31 de ani.
Viaţa lui a devenit subiectul cărţii monahului Moise Iorgovan, cel care a decis să discearnă anumite mituri legate de imaginea celui care a devenit una din cele mai tinere jertfe pe altarul credinţei române.
Un gând smerit şi simplu, o lumină,
Spre Tine se înalţă lin din mină
Şi sufletul înlăcrimat se roagă:
„O, vino, de păcate ne dezleagă”.
Iisuse, Doamne, vino-n zori!
Te cheamă cei din închisori.
O, vino, mina luminează,
Pe noi ne binecuvântează!
Pe fruntea mea senină mâna-Ţi pune
Şi cheamă-mă încetişor pe nume
Cum Ţi-ai chemat prietenul din groapă…
Te rog, Iisuse, dă-mi un pic de apă.
Pe umeri mă apasă greu o cruce
Şi sânger… Dă-mi putere s-o pot duce,
Dă-mi Pâine, Apă vie dă-mi din Viţă,
Să simt pulsând viaţa în mlădiţă.
Alte recenzii de la Moise Iorgovan:
