Londra anului 1696. Deghizată în băiat de la șapte ani, pentru a putea depăși statutul femeilor din acea vreme, Mary trăiește ca o fugară, fiind hăituită în permanență de unchiul său, care îi vrea moartea. Întâlnind oameni din toate categoriile sociale în aventurile ei, Mary le câștigă atât simpatia, cât și încrederea, ajungând până la curtea regelui Iacob. Acolo, ea speră să descopere secretul pandantivului atât de dorit de unchiul ei și a comorii legate de acesta.
Slujitorii regelui, carte scrisă de Mireille Calmel, se concentrează pe lupta pentru supraviețuire a lui Mary, o fată săracă, ce încearcă să răzbată într-o lume stăpânită de bărbați, o lume în care trăiește ca o proscrisă. Luată de mică sub aripa unei bunici acum decedate, Mary are cunoștințe neobișnuit de vaste pentru o fată, știe să se lupte și are un scop precis: depășirea propriei condiții.
Acest scop este, de fapt, cauza tuturor situațiilor problematice în care e pusă protagonista. Mary nu e niciodată mulțumită cu ceea ce are, vrea mereu mai mult, simte în permanență că destinul are ceva mai special pus deoparte pentru ea.
Se visează puternică, bogată, de neînvins, ambiția ei fiind justificată de încercarea autoarei de a construi un personaj absolut perfect și cu desăvârșire lipsit de realism.
Mary știe foarte multă carte, să se lupte, să se prefacă a fi băiat, să devină peste noapte o lady (în ciuda faptului că n-a mai trăit ca o fată de la 7 ani) și să manipuleze persoanele din jurul ei cu atâta talent, încât să fie acceptată la curtea regelui în câteva săptămâni.
Totodată, e capabilă să supraviețuiască ani întregi pe mare(aceasta fiind cam singura parte care se leagă de ideea de femeie-pirat din titlul seriei) și să devină un model pentru toți soldații din armata în care ajunge.
Practic, personajul principal poate face orice, atingând performanțe imposibile într-un timp aberant de scurt și scoțând, la nevoie, cunoștințe și abilități din neant.
Acțiunea se derulează cu o viteză deranjant de mare. În primul capitol, Mary are 7 ani. În 30 de pagini, are deja 18.
Acest fapt nu ar fi fost o problemă dacă romanul s-ar fi desfășurat pe mai multe generații, dar, urmărind destinul unui singur personaj, trecerea peste perioade mari de timp conduce la pierderea a multe detalii cruciale pentru înțelegerea acțiunii.
Scene care ar putea oferi explicații valoroase rămân nescrise în favoarea unor descrieri lungi și inutile, care nu-și ating scopul, acela de a reda atmosfera de epocă în care se petrece totul.
Romanul vrea să pară autentic, dar acțiunea lipsită de realism și caracterul modern al personajelor intră în conflict cu eticheta vremurilor.
În afară de Mary, dezvoltată unidimensional, dar dezvoltată, celelalte personaje au personalități plate, ori bune, ori rele, cu o singură trăsătură dominantă de caracter, fără preferințe, pasiuni sau opinii articulate. Toate sunt atât de simple încât par artificiale, fiind construite după același șablon și „îmbrăcate” diferit.
Anumite conjuncturi improbabile accentuează impresia de artificialitate. De exemplu, cât timp Mary e deghizată în bărbat, adevărata ei identitate e descoperită doar de personaje influente și atrăgătoare, care sunt automat cucerite de personalitatea, curajul și frumusețea ei.
Acțiunea nu pare, deci, firească, prezența mâinii manipulatoare a autoarei pe parcursul cărții fiind evidentă.
Pe lângă personajele de carton și acțiunea confuză, lipsită de unele detalii cruciale, romanul e presărat cu multiple greșeli demne de un amator (personajele își schimbă culoarea părului și alte caracteristici, fie ele fizice sau psihice), care atentează la statutul de ficțiune istorică reușită al cărții.
Alte recenzii de la Mireille Calmel:
Pare putin cam trasa de par actiunea, si toata graba aia de care spui tu o face neverosimila….