Maestru al intrigii, despot al unităților frazeologice îmbietoare, ajustate la noile cerințe lumii post-moderniste, într-un stil literar aflat într-o continuă căutare a justificării propriei existențe, scriitorul spaniol Carlos Ruiz Zafon ne oferă, în romanul ”Umbra vântului”, dovada unui iscusit talent scriitoricesc, tentacular prin ușurința cu care te face ”prizonierul” cărții, prinzându-te numaidecât în colivia cufundării într-un alt univers.
Între căutare și rodirea întrebărilor fără răspuns, între curiozitate și sete lăuntrică, se desfășoară minunata poveste, una care îl are în centrul său, ca pilon de sprijin, pe adolescentul Daniel Sempere Martin, cel care descoperă lumea cărților la o vârstă extrem de fragedă. Fiind pus de către tatăl său să aleagă o singură carte din mii de cărți, el alege ”Umbra vântului” de Julian Carax, aflând, ceva mai târziu, că se află în posesia singurului exemplar rămas intact, restul exemplarelor fiind arse de un misterios personaj malefic.
De aici începe sarabanda, aventura cu iz medieval, în care te aștepți ca din clipă în clipă să descoperi la fiece colț de stradă cavaleri și menestreli, domnițe și trubaduri.
Carlos Ruiz Zafon așează lumea cărților într-o feerică lumină, printr-un stil ce se aseamănă cu șuvoiul unui izvor țâșnind din măruntaiele pământului. Trecerea de la stilul detectivist la aventură, de la romantism la tragedie, se face într-un ritm iute și amețitor, exact așa cum este și cursul vieții, prins între luptă și resemnare sub sărutul unei clepsidre etern flămânde.
O carte foarte bună!
Lectură plăcută!
