O carte care m-a fascinat de când i-am citit pentru prima dată titlul Umbra vîntului, un titlu plin de mister, un mister adâncit apoi în paginile cărţii.
Carlos Ruiz Zafón un magician al cuvintelor, al situaţiilor neaşteptate, un scriitor cu un stil imprevizibil care reuşeşte să împletească într-o singură carte iubire, istorie, fantezie.
Un fir epic ca un labirint, nu ştii încotro te duce, dacă spre ieşire sau te afunzi mai mult pe caile lui necunoscute.
Daniel Sempre, un copil orfan de mamă, este dus de tatăl său la Cimitirul Cărţilor Uitate, o împărăţie a cărţilor aduse spre păstrare sau pentru a nu dispărea. De aici îşi va alege o carte Umbra vîntului, o carte scrisă de Julian Carax, un personaj misterios pe urmele căruia va porni într-o adevărată aventură.
Acele prime imagini, ecoul cuvintelor pe care credem că le-am lăsat în urmă ne însoțesc toată viața și clădesc în memoria noastră un palat unde, mai devreme sau mai târziu – indiferent câte cărți am citi, câte lumi am descoperi, câte am învăța și câte am uita –, ne vom întoarce. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe care le-am întâlnit pe culoarele din Cimitirul Cărților Uitate.
Povestea de dragoste dintre Daniel şi Clara este şi ea învăluită în mister.
Noaptea a devenit opacă şi impenetrabilă, iar ploaia – un linţoliu de abur. „Pentru o astfel de femeie, orcine îşi poate pierde minţile…” Am luat-o la goană pe Rambla în sus, cu un singur gând în minte: Clara.
O aventură fantastică ce nu merită să vă povestesc prea mult din ea, nu vreu să ştirbesc în niciun fel farmecul aparte pe care îl emană, personaje de toate felurile interacţionează în acest labirint după regulile impuse de autor.
Iubeşti cu adevărat doar o dată în viaţă, Julián, deşi se poate să nu-ţi dai seama.
Lectură plăcută !!!
Alte recenzii de la Carlos Ruiz Zafón:
