Ziua 7 este continuarea fulminantei distopii Celula 7. Un univers paralel care se poate transpune cu uşurinţă peste prezentul nostru. O lume nu atât a tehnologiei cât a blizz-blizz-urilor şi a snobismului unde viaţa şi moartea sunt decise prin simpla apăsare a unui buton. Kerry Drewery ne conduce mai departe prin lumea decăderii morale ale societăţii şi a superficialităţii. Ne lăsăm orbiţi de imaginile virtuale, nu auzim minciunile din spatele vorbelor dulci şi refuzăm să deschidem ochii spre adevărata realitate.
-Dacă vrei s-ajungi ceva în viaţă, uită-te după numărul unu şi calcă pe cadavre ca să ajungi acolo.
Martha Honeydew a scăpat din ghearele morţii ca prin urechile acului. Şi totuşi, cu ce preţ? Isaac i-a luat locul pe culoarul morţii. Acum, viaţa lui depinde de acele telefoane date de aceiaşi oameni orbi la nedreptate şi la vieţile lor conduse de maeştrii păpuşari din fruntea ţării. Şi ceea ce este şi mai nedrept în această situaţie este neputinţa de a fi schimbat o cât de mică parte din gândirea populaţiei. Pare-se că lumea pixelată este manipulată cu mai multă dibacie decât anticipaseră protagoniştii noştri.
Nimeni nu o să te-ajute în viaţa asta, doar tu singur.
Recunoaşterea vinovăţiei şi asumarea faptelor sale nu-i aduc lui Isaac doar „privilegiul” de a se plimba pe culoarul morţii, ci şi dorinţa şi mai mare a conducătorilor de a muşamaliza adevărul şi corupţia. Iubirea l-a îndemnat pe Isaac să-i ofere Marthei şansa la viaţă. Totodată, a sperat ca poporul să înveţe din acest episod. Să fie conştienţi că un apel sau o apăsare de buton poate curma viaţa unui om nevinovat. Povestea Marthei şi a lui Isaac trebuia să-i înveţe pe oameni ce înseamnă responsabilitatea şi cât de subţire este graniţa dintre adevăr şi minciună, vinovăţie şi nevinovăţie. Dar ce au reţinut ei de fapt?
Timpul trece foarte repede. Nu aşteaptă pe nimeni pentru nimic în lume.
Isaac îşi trăieşte ultimele 7 zile cu demnitate. Speranţa este suprimată de fiecare dată când încearcă să-şi iţească lumina. În ciuda condiţiilor vitrege, Isaac are un psihic puternic şi de cele mai multe ori reuşeşte să nu fie o păpuşă a showbiz-ului. Martha, pe de altă parte, nu trebuie să facă faţă unui deznodământ inevitabil în care preţul este viaţa iubitului ei cât şi urii atroce ale societăţii care o transformă într-o fugară. Urmărită de autorităţi pe motiv că este instabilă psihic, Martha este precum un şoarece prins în capcană. Fiecare om ce încearcă să o ajute sfârşeşte cu ameninţarea culoarului morţii la orizont.
Cazi de şapte ori, te ridici de opt…
Eve Staton este deja o ţintă în mişcare, deasupra capului său atârnând fel de fel de acuze. Cea mai periculoasă? Obstrucţionarea justiţiei. Astfel, pentru faptul că a ţinut-o pe Martha în casa ei şi nu a predat-o autorităţilor la solicitarea abuzivă a acestora este arestată, iar viaţa ei este pusă în mâinile a trei juraţi ce pot să o trimită la închisoare pentru foarte mulţi ani, doar prin apăsarea unui buton. Şi, ca de obicei, orice spui poate fi folosit împotriva ta sau tăiat la montaj. După caz.
Am învăţat că a fi curajos nu înseamnă să nu te temi, ci să biruieşti teama. Omul curajos nu este acela care nu simte frica, ci acela care o cucereşte.
Ziua 7 îşi îndreaptă „ochii bionici” pe mai multe planuri, în mai multe poveşti, dându-ne permisiunea de a cunoaşte şi mai mult din societatea în care trăieşte Martha. Anii de închisoare primiţi de un aşa-zis vinovat de atacuri la adresa societăţii care nu s-a soldat cu moartea vreun cetăţean, este decisă în cadrul show-ului Apasă butonul pentru justiţie. Aici, trei „juraţi” primesc şansa de a decide viaţa unui om. Un om ce are dreptul de a-şi striga nevinovăţia doar pentru treizeci de secunde. Şi de cele mai multe ori, nici acelea nu-i sunt dăruite cu adevărat. Vom sonda misterele acestei emisiuni cu ajutorul lui Gus şi a Evei. Doi oameni ce au deschis ochii şi au privit societatea exact aşa cum este ea: mârşavă şi superficială.
Nu aveam multe pe atunci, dar ne aveam unii pe alţii.
Viaţa e ca un castel de cărţi de joc câteodată, nu-i aşa?
Răstorni una din greşeală şi tot castelul se prăbuşeşte pe tine. Acum, ce-a mai rămas din el, stă în echilibru deasupra capului meu şi se clatină.
În paralel, urmărim Moartea este Justiţie a cărui vedetă este desigur… Isaac. Şi tot aici vom face cunoştinţă cu prezentatorul Joshua Decker, un personaj pe care, în ciuda perioadei îndelungate de inactivitate, am ajuns să-l îndrăgesc. Supus presiunii de la serviciu, a adevărului pe care l-a văzut şi reţinut, al dramei din viaţa unor victime ce nu au vrut decât ca vinovaţii să plătească şi adevărul să iasă la iveală şi a ochilor ce au părut să-i înregistreze fiecare mişcare, totuşi a avut puterea de a spune „NU!”. Vom descoperi un nou luptător al şansei unei vieţi adevărate şi a unei societăţi cu ochi deschişi.
Un nor de haine negre pluteşte. Format din durere, unit de jale, legat de respect.
Ziua 7 continuă o distopie înfricoşătoare. Dar nu înfricoşătoare în modul clasic ci prin prisma unei doze de ficţiuni ce s-ar putea lesne mula pe timpul nostru, pe realitatea noastră. Kerry Drewery dă viaţă unei poveşti ce ar putea deveni chiar un viitor apropiat cu ritmul în care societatea tinde să avanseze spre kitsch-uri şi pasiunea pentru artificialitate.
După ce voi fi murit mâine, lumea asta nu va fi nici mai sigură, nici mai periculoasă decât e acum sau a fost săptămâna trecută. Sper doar că moartea mea să facă măcar o persoană să-şi pună întrebări sau să acţioneze.
Vă invit să păşiţi într-un viitor plauzibil, să trăiţi alături de Martha neputinţa de a găsi soluţii atât în a-ţi salva viaţa cât şi a împlini dorinţa pentru care alţii au luptat, să păşiţi alături de Isaac pe un culoar ce te poartă într-o singură direcţie având doar demnitatea omului ce nu vrea să pară învins de un sistem orb construit din minciună şi de a descoperi un sâmbure de speranţă şi un minim ajutor din partea celor mai neaşteptaţi oameni. Cine vor fi eroii din umbră, rămâne de descoperit.
Există atât de multă ură şi frică în lumea asta şi atât de puţină înţelegere.
Celula 7 este disponibil pe site-ul Editurii Rao şi în librăriile partenere.
Alte recenzii de la Kerry Drewery:
